[vsovivi]

mariamargareta (corectată de mine cu (știgck!))

188. “Fenomenul Pucioasa”(știgck!) : un “fenomen”(știgck!) cu trei(știgck!) explicaţii(știgck!) posibile(știgck!) (II)
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria”(știgck!) : o “trâmbiţă”(știgck!) retrogradată(știgck!) la rangul(știgck!) de “punte de trecere”(știgck!) (III)


Este posibil(știgck!) ca lelica Maria să decadă(știgck!) din necesitate(știgck!)în manifestări patologice(știgck!) similare(știgck!) celor experimentate(știgck!) de sora ei?(știgck!) Studiile(știgck!) de specialitate(știgck!) au demonstrat(știgck!)(știgck!) că, în cazul sindromului de tulburare(știgck!) de identitate(știgck!) asociativă(știgck!), stările disociative(știgck!) se pot declanşa(știgck!) şi din exterior(știgck!), la subiecţii(știgck!) supuşi(știgck!) unor proceduri de persuasiune(știgck!). În contextul dispariţiei factorului coagulant(știgck!) al “poporului”(știgck!) pucios, care era Verginica, singura(știgck!) soluţie de a ieşi(știgck!) din criza(știgck!) de putere(știgck!) era o substituire(știgck!) credibilă(știgck!) a liderului(știgck!). Este posibil(știgck!) ca păstorii nea’Cristea şi nea’Mişu să o fi influenţat pe lelica Maria, căutând instinctiv o soluţie(știgck!) disperată(știgck!) de a ieşi(știgck!) din criză(știgck!), de genul(știgck!) “dacă tot o visezi pe Verginica, spune-ne ce-ţi vorbeşte, ca să ştim şi noi”. Pe un teren(știgck!) sensibil, dar bine pregătit, ar fi fost suficient acest îndemn benign(știgck!) ca lelica să se transforme automat, acceptând volens-nolens responsabilitatea cea grea a “proorociei”(știgck!), mai ales dacă “păstorii”(știgck!) consemnau cu coştiinciozitate în caietele lor ceea ce auzeau de la lelica Maria. Cazurile de reîntâlnire în vis cu Verginica, după moartea ei, nu erau neobişnuite în “popor”(știgck!), iar lelica Maria a fost printre primele care au avut parte de aceste vise:

“După împlinirea unui an, când s-au împlinit soroacele rânduite de sfânta biserică pentru uşurarea sufletului şi trecerea prin cele douăzeci şi patru de vămi ale văzduhului, a venit la sora ei în vis şi i-a zis: „Surioara mea, m-a trimis Domnul înapoi la poporul meu, că atunci când mă petreceaţi la mormânt, duhul necurat juca de bucurie şi zicea că a rămas poporul singur, pe mâna lui“. De atunci mămica Verginica îi şoptea mereu la ureche sorei sale cuvinte de la Domnul pentru corectarea vieţii noastre şi ne aducea noile învăţături şi cerinţe necesare intrării la nunta Mirelui ceresc. Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: „Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile“. Iar mămica ne-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul după naşterea copiilor şi a oprit-o de la carne, ceea ce ea a împlinit cu toată dragostea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 73, după mărturisirea lui Bănescu Emilian)

“Într-o seară m-am rugat cu mai multă stăruinţă, iar noaptea am avut un vis: eram în pat, bolnavă, şi a venit sora Verginica şi m-a mângâiat şi mi-a spus: „Ai să fii vindecată. Du-te la biserica ce s-a făcut la Pucioasa“. Am venit şi am spus visul şi mi s-a dat mir din candelă. Mi s-a spus să mă ung cu el şi să-l folosesc şi în mâncare. La scurt timp nu mai aveam durerile pe care le-am avut.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 53, după mărturisirea Mariei Şerban)

“În anul 1991 am visat-o pe sora Verginica. Parcă mă aflam într-o gară cu lume multă, şi văd că se coboară de sus, din văzduh, sora Verginica, îmbrăcată în alb, ca o mireasă cu cunună pe cap, care strălucea mai puternic decât soarele. S-a îndreptat spre mine cu mâinile întinse, dar văzând alături pe fiica mea, care stătea jos că se simţea bolnavă, dar şi foarte murdară, a atins-o cu mâna şi i-a spus să se scoale. Şi fiica mea, de atunci s-a însănătoşit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 61, după mărturisirea Mariei Bălan)

“Pe 14 decembrie 1989 am avut un vis. Pe o piatră era un sicriu strălucitor în care se afla mămica Verginica. Era acoperită cu o pânză albă pe care am dat-o la o parte şi am stat de vorbă cu ea. Mi-a spus că nu e timpul să fie descoperită, fiindcă împrejurul sicriului se aflau nişte căţei. Mi-a spus să leg căţeii de şapte candele. Aşa am făcut, şi căţeii au ars. După două zile a început revoluţia.
Pe 26 ianuarie 1992 am avut alt vis. Erau o mulţime de creştini împreună cu mămica Verginica şi erau îmbrăcaţi în veşminte albe. La un moment dat au fost ridicaţi în sus, şi lumea de afară zicea: „Uite pe cine am hulit noi!“” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 62, după mărturisirea Elenei Nicolae)

“Mama Verginica [...] într-o noapte, am visat-o venind la mine cu patru iconiţe, şi mi-a spus că sfinţii din ele îmi vor fi mereu de mare ajutor. Altă dată am visat-o cu sfântul Ioan Evanghelistul şi cu părintele Arsenie Boca; venise să mă întărească în încercările vieţii. În alt vis a venit la mine cu cei doisprezece apostoli, spunând: „Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor şi face sfat“.
Eu nu pot spune că după plecarea ei cu trupul ea a încetat să vină în ajutorul creştinilor care au fost hrăniţi cu cuvintele vieţii prin gura ei, căci eu când eram ameninţată de necazuri strigam la ea, şi ea mă atenţiona: „Fii atentă cu cine stai de vorbă, că este lup în piele de oaie“, şi de atunci niciodată n-am plecat de acasă fără să o chem în ajutorul fiecărei zile, şi îi vedeam căzând la pământ pe toţi cei ce mă duşmăneau. [...]
În anul 1991, primăvara, am visat-o că a venit şi mi-a zis că este alături de Măicuţa Domnului în ocrotirea României şi că ea este patroana cerească a poporului creştin care s-a ridicat prin lucrarea ce a avut-o ea de la Dumnezeu şi că ea este la cârma corabiei (care s-a ridicat la cuvântul Domnului, în anul 1992, la Pucioasa) şi care se numeşte biserica Noului Ierusalim.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 69-70, după mărturisirea Mariei Vlad)

De asemenea, aspiraţiile mocnite pentru o restaurare a “lucrării de Duh Sfânt”, după moartea Verginicăi, erau prezente în conştiinţele celor “rămaşi orfani”:

Într-o noapte am avut un vis: a apărut mătuşa mea, Gurău Elena, [...] A spus că sunt atâtea flori, câte vorbe a spus sora Verginica. Şi mi-a zis: „Dacă voi, o mână de creştini, veţi avea credinţă, veţi reînvia Duhul Sfânt în România“.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 53, după mărturisirea Mariei Şerban)

continuarea mai jos