Citat:
În prealabil postat de lacrimi
Traim o vreme in care nu ar trebui sa ne simtim vrednici de semne si minuni.... Traim o vreme in care ar trebui sa cerem Domnului darurile Duhului cele mai mici... si nu ceva atat de mare, ce poate fi atat de inselator...
|
Mie smerenia si pocainta mi se par infinit mai mari decat vorbitul in limbi. Acesta din urma in ciuda faptului ca e spectaculos, nu are nici o valoare nici aici nici pe lumea cealalta. Nu foloseste nimanui, nici macar sufletului care-l experiaza. E praf in ochi care nu face decat sa confirme faptul ca "da, am gasit calea si Duhul". si din cauza confirmarii asteia false, e foarte greu sa scapi de el. E foarte greu sa intrerupi un cerc vicios care-ti satisface orgoliul: DAAA, A VENIT DUHUL SFANT PESTE MINE! YAY! Mai smulge-te din inselarea asta daca poti. Si dupa cum decurg discutiile de-aici, intotdeauna demonizatii sunt altii, nu eu, eu am discernamant si-asa mai departe. Altii se inseala, altii simuleaza, altii sunt in stari de transa auto-induse, altii, altii, nu eu. Ca asa ma invata pe mine experienta mea subiectiva, ca eu chiar sunt special si mantuit.
In ortodoxie inveti ca si la 70 de ani, dupa o viata sfanta, sa te feresti de inselarile celui ce se face si inger de lumina, cu mari semne si minuni. In penticonstalism te botezi si bang, la sugestiile pastorului, vorbesti in limbi inexistente care impresioneaza anturajul si iti intaresc stima de sine si indreptatirea de sine.
In ortodoxie inveti ca intotdeauna sa-i vezi pe altii mai buni si mai plini de har, si pe tine insuti ultimul nevrednic si pacatos care inca nu a pus inceput bun pocaintei sale nici la 70 de ani, cand chiar iti vin ingerii in chilie sa te conduca spre Imparatie. in penticonstalism te scutura duhul cum vrea inca de la inceput si tu-l primesti.