[vsovivi]

mariamargareta (eu sunt educator care o corectez cu (știc!))

188. “Fenomenul Pucioasa”(știc!) : un “fenomen”(știc!) cu trei(știc!) explicaţii posibile(știc!) (II)
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria”(știc!) : o “trâmbiţă”(știc!) retrogradată(știc!) la rangul(știc!) de “punte de trecere”(știc!) (VI)

B. al doilea(știc!) vector(știc!): diavolul. Întrebarea este deci: Prin lelica Maria vorbea diavolul?


Pentru a răspunde la întrebare trebuie(știc!) să cântărim(știc!) efectele(știc!) benefice(știc!) sau negative(știc!) aduse(știc!) de propovăduirea lelicăi Maria. Spre deosebire de Verginica, pe care pucioşii o declară “sfântă”(știc!), lelica are un rol(știc!) marginal(știc!): acela de a face legătura ca o punte între Verginica şi Mihaela. Ca să se vadă(știc!) că a fost o punte, liderii pucioşi(știc!) au falsificat(știc!) mesajele lelicăi în felul următor:(știc!) cele din anii 1982-1984 le-au atribuit Verginicăi prin falsificări(știc!) masive în text; cele de după 1984 le-au lăsat cum erau, ca să rezultă(știc!) că în partea a doua a activităţii “prooroceşti”(știc!), lelica a primit şi ea cinstea de a-i vorbi Domnul direct, fără intermediul Verginicăi. Apoi au consemnat acest fals(știc!) în scris , printr-un alt cuvânt, care scoate evidenţă aceste două etape:

Etapa 1, anii 1982-1984, cea falsificată(știc!) (Verginica îi vorbea Mariei din cer) este ilustrată prin cuvintele: “Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea”;

Etapa a 2-a ( “Domnul îi vorbea Mariei din cer)

“– Doamne, [...] Tu eşti Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, focul cel mistuitor, care m-a pârjolit pe mine vreme de douăzeci şi cinci de ani în mijlocul unui popor [...] Eu, [...] m-am rugat Ţie s-o cureţi pe surioara mea, s-o peţeşti pentru Tine, iar eu să-Ţi fac trecerea mai departe spre popor, Doamne. Tu ai împlinit rugăciunea mea cea pentru poporul meu şi mi-ai pregătit puntea. Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea, şi din cer am lucrat pe pământ cu ea, şi mi-am încredinţat poporul că ea este cuvântul meu prin ea. Am făcut semne mari, doveditoare pentru mine în ea, şi Te-am rugat apoi să treci cu mine în ea şi Tu, Doamne, iar apoi să-Ţi fac trecerea între mine şi poporul meu, ca să nu moară lucrarea cuvântului Tău, lucrarea cea începută prin mine de Tine în anul 1955. Ai lucrat minunat, Doamne. Ai lungit zilele surioarei mele şi Ţi-ai făcut trecerea spre poporul cel nou pe care-l hrăneşti azi cu tainele cele din urmă, cu împlinirile vestite încă din vremea trupului meu pentru ca să se săvârşească peste pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-1999)


Pe la sfârşitul activităţii ei “prooroceşti”(știc!), lelica este mustrată (de duhul care-i vorbea Mihaelei) că e prea “slabă”(știc!), lăsându-se manevrată(știc!) de către creştini pentru interese meschine(știc!).
Între anii 1990 şi 1994, la Pucioasa vorbeau la mare concurenţă(știc!) două(știc!) duhuri distincte(știc!), ambele pretinzând(știc!) că vorbesc pentru şi din dreptul lui Dumnezeu. Unul(știc!) dintre duhuri vorbea prin lelica Maria, aşa cum văzuse ea că vorbise şi Verginica, sora ei, către popor, adormită(?) în pat. Din ce a apărut în carte reiese(știc!) că textele lui păreau scurte(știc!), seci(știc!), scrise într-un limbaj rustic(știc!). În cei patru ani au fost consemnate 303 mesaje, care se întind pe 38 pagini de carte, în medie câte 8 mesaje pe pagină. În aceeaşi perioadă, mesajele primite de leliţa Mihaela de la duhul care îi vorbea ei au fost în număr de 249 şi se întind pe 438 pagini de carte, în medie câte 1/2 mesaj pe pagină. Explicaţia(știc!) e simplă(știc!): concurenţa(știc!) dintre cele două “proorociţe”(știc!) s-a prelungit(știc!) şi după moartea Mariei: liderii pucioşi(știc!) au prescurtat(știc!) la maximum(știc!) aproape toate mesajele lelicăi, în timp pe cele primite de Mihaela le-au reprodus integral.
Odată declanşat(știc!) conflictul(știc!) de interese(știc!) pentru obţinerea(știc!) hegemoniei(știc!) la “proorocie”(știc!) , liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor o declară pe Verginica de partea lor(știc!), iar pe lelica o prezintă în culori nefavorabile(știc!), prizonieră(știc!) intereselor(știc!) unor “creştini plini de răutate”(știc!), care nu-i preţuiesc(știc!) pe noii lideri de la Glodeni. Duhul Verginicăi îl trimite pe Nicuşor în solie la lelica, căutând s-o convingă prin el că acei creştini care o preţuiesc sunt de fapt oameni cu vicleşug(știc!), pe care Domnul îi păsuieşte şi “le caută în plăcerile lor” numai ca să n-o mai supere pe lelica spunându-i adevărul despre ei. Aberaţiile(știc!) se ţin lanţ(știc!) şi intrigile(știc!) se ţes(știc!) insidios(știc!): ceea ce nu-i spune Domnul lelicăi va trebui ca Nicuşor să-i sugereze, căci aici se potriveşte proverbul “bate şeaua ca să priceapă iapa”. Deşi lelica primeşte şi ea mesaje de la acelaşi duh al Verginicăi, duhul rival(știc!) (cel care vine la Mihaela) se comportă ca şi când singurul mijloc de comunicare disponibil la lelica este... Nicuşor:

“ Nicuşor, mai du-te, mămică, pe la lelica mea câteodată, că merg cu tine şi eu. O, şi pentru că ai călcat cu paşii tăi pe acolo, ce mult rău am spulberat eu de la ea şi ce lucru bun am făcut noi amândoi la ea, că la ea se duc creştinii mei cu toate gândurile lor, şi au în ei duhul răzvrătit, şi Domnul n-o mai supără pe surioara mea şi nu-i mai spune ei că nu e bine cum sunt creştinii mei, nu e, mămică, nu e. Creştinii mei sunt plini de răutate pe ce am eu la voi şi sunt cu învinuiri asupra voastră şi sunt cu pretenţii şi cu vicleşug, şi Domnul le caută în plăcerile lor numai ca să ţină ascuns cuibuşorul de la voi, ca să putem ajunge la capăt cu lucrul bine împlinit. O, şi dacă ai fost la ea, dacă ai asculta de trimiterea mea, să ştii, mămică, să ştii că te voi răsplăti cu iubirea mea cum oi şti eu, că vreau să te am mai cu curaj şi mai cu nădejde la lucru, că n-am , mămică, lucrători şi n-am de ajunsă credinţă în toţi şi n-am de ajuns loc în toţi. [...] Măi, copilul meu, cât S-a bucurat Domnul că te-a văzut în casă la surioara mea! Şi uite că dusul tău acolo şi darul ce i l-ai dus L-a făcut pe Domnul să întărească cu multă putere cerească paza de la voi şi ocrotirea de la voi. A plâns Domnul de bucurie şi S-a hotărât să-Şi arate puterea Sa în calea oricui ar veni să vă destrame vouă pacea şi liniştea care trebuie să trăiască aici, dar vrea Dumnezeu mai multă inimă, că din toată inima cerului vă iubeşte şi vă aşteaptă să vă vadă biruinţa, căci El este în faţa lucrului vostru.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-09-1990)

continuarea mai jos