[vsovivi]

MM (mine, eu o corecteză cu (știc!))

Păstorii (nea ‘Mişu şi nea’Cristea), la rândul lor, sunt rugaţi să o lămurească pe lelica că partida(știc!) e pierdută(știc!) (indirect, ea va trebui să înţeleagă din expresia“să ştie şi ea mai bine cum e vremea aceasta”, că ar face mai bine(știc!) dacă s-ar retrage(știc!) de la “proorocie”(știc!)) deoarece creştinii ei sunt “bătuţi de vânt”, o înşeală(știc!) pe la spate(știc!) şi au pretenţii(știc!) inacceptabile(știc!) de la “Domnul”(știc!):

“ Voi vorbi cu voi, păstorii Mei [...] Ajutaţi şi pe surioara mea să ştie şi ea mai bine cum este vremea aceasta. Mi-e milă de ea. Creştinii cei bătuţi de vânt vin spre ea, şi unii îi dau câte ceva cu linguriţa, şi cu coada lingurii îi scot ochii, şi au apoi pretenţie la Domnul, dar Domnul nu se lasă ispitit, şi creştinul nu ştie aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14/27 iulie 1991)

După încă un an, “păstorii”(știc!) sunt rugaţi din nou s-o convingă pe lelica că “poporul ei”(știc!) nu mai merită(știc!) să se ostenească(știc!) pentru el: nimeni n-o ajută, toţi fură şi “storc”(știc!) avantaje preţioase de la “Domnul”(știc!) pe care le risipesc(știc!) apoi în nelegiuiri(știc!) şi astfel îşi bat joc(știc!) de lelica: îl ispitesc şi îl fură pe “Domnul”(știc!) păcălind-o pe lelica în multe feluri, iar lelica nu ştie ce să se mai facă cu ei. Miza(știc!) ispitirii este “ieslea”(știc!) de la Glodeni, adică locul unde liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor şi-au stabilit “cartierul general”(știc!):

“Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveţi grijă de surioara mea, ca să înţeleagă şi ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei şi nici creştinii n-o lasă să fie aşa cum voieşte cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creştini care fură, măi mămică, pentru că aşa cred ei că e bine. Fură şi storc de la Domnul, şi se duc şi stau în nelegiuiri şi în lume şi îşi bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea şi fură de la Domnul, şi ea nu mai ştie cum să stea faţă de Domnul. Am creştini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiţi drepţi şi lucraţi pe unde este de lucrat. Lucraţi cu atenţie şi cu adevăr şi cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creştinii acestui popor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-11-1992)

(adică ea, MM, scoate în evidență minteresul cică al luptei pentru putoareoare-puteroareoare...
Păi Hristos a venit să slujească sau să fie slujit? Nu a venit să găsească iarăși oaia pierdută?

Deci iată ce diversiune născocește MM de parcă sărmanii Pucioși ar fi mânați numai de intenții materialiste, de lăcomie și răutate, de invidie și întietate, adică tot ei care au lepădat toate pentru Hristos, tot ei sunt acuzați că cică ei vor să fie slăviți de oameni... nu e totuși cam aberant și prea mult ca să insinuați astfel de enormități? Nu vă crapă obrazul când insinuați superstiții de genul ăsta că cică ar rezulta din texte? Mintea mea de Gâgă nu vă mai poate pricepe, dar deloc, cum puteți să persistați în astfel de ipoteze pline de enormități bune numai pentru credulii cei mai ridicoli. Deci cine vă crede vouă bârfele astea pline de suspansul minciunii și înșelării? Eu cu siguranță NU!)