[vsovivi]

mariamargareta (mineu corectează cu (știk!))

188. “Fenomenul Pucioasa”(știk!) : un “fenomen”(știk!) cu trei explicaţii posibile (II)
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria”(știk!) : o “trâmbiţă”(știk!) retrogradată la rangul de “punte de trecere”(știk!) (VII)


După încă o lună, “păstorii”(știk!) nea’ Mişu şi nea’ Cristea sunt din nou mustraţi(știk!) că n-o ajută pe lelica Maria ca “să fie cu Domnul”(știk!), adică să-şi abandoneze(știk!) turma de creştini fideli(știk!) care i-a mai rămas (pe motiv că aceştia sunt de fapt ispititori(știk!)şi nu slăvesc pe “Dumnezeu”(știk!)), apoi să renunţe(știk!) la "proorocie"(știk!) şi să intre sub suzeranitatea(știk!) noilor lideri(știk!) pucioşi de la Glodeni. Acei creştini vechi (în aparenţă încă fideli lelicăi) aveau pretenţia(știk!) ca, dacă au stat lângă Verginica, să aibă dreptul(știk!) să stea(știk!) şi pe lângă surioara ei (numai din interes(știk!) însă, “ca să fure cuvinte de la Domnul”(știk!)). Păstorii sunt somaţi(știk!) ca să pună căpetenii peste popor ca să-i domolească zelul şi “străjeri”(știk!) care să stea barieră între creştini şi lelica, promovând exclusiv “aşezările cele noi”(știk!) (adică să-i susţină(știk!) pe noii lideri(știk!) de la Glodeni). Păstorii sunt apoi mustraţi(știk!) că îndoiala lor(știk!) în legitimitatea(știk!) noilor lideri pucioşi (Mihaela şi Nicuşor) îl face pe Dumnezeul Pucios să cadă sub cruce, căci El este în luptă grea cu întunericul din creştini şi cu necredinţa lor în noua(știk!) ordine(știk!) de la Glodeni şi în noii lideri. Lupta(știk!) pentru supremaţie(știk!) între noii lideri pucioşi şi “poporul cel vechi”(știk!), care se încăpăţânează(știk!) să o susţină haotic(știk!), cu neorânduială(știk!), pe lelica, este Golgotă pentru “Dumnezeul”(știk!) pucios, care e de partea noilor lideri, iar “păstorii”(știk!) sunt şovăielnici(știk!) şi sunt prinşi(știk!) la mijloc(știk!).

“O, de ce nu vreţi voi s-o ajutaţi şi pe sora lui Verginica, măi păstorilor? Iată, iar vă spun: ajutaţi-o şi pe ea să fie cu Mine. Vă spun mereu, şi nu voiesc să stea împotriva voastră acest cuvânt mereu spus. Păstoriţi oile, măi tată. Învăţaţi-le să nu mai întindă mâna. Învăţaţi-le să lucreze şi cum să lucreze. Voi vreţi să pierdem toate oile? S-a umplut masa cea din cer cu cuvinte de ispitire de la creştini. În loc să slăvească pe Dumnezeu creştinul de câte ori are de suferit, el vine la vasul Meu şi bate şi îi zice ce a păţit, dar Eu sunt mai înainte de păţania lui. Creştinii vor să meargă cu ispitirea. Opriţi păcatul ispitirii de Dumnezeu, care se urcă de la acest popor! Moise a pus căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece, şi aşa a lucrat Dumnezeu în poporul Său. Dar cum se mai numeşte ce se întâmplă în vremea aceasta? Cel ce a stat lângă Verginica, stă, şi voieşte să stea şi lângă surioara ei. Dar ce a făcut acest popor? Ştiţi voi ce a făcut? Că dă deoparte pe acest străjer ca să poată lua, ca să poată fura de la Domnul. Dar să aibă oile păstor, măi tată, şi puneţi şi voi peste o sută şi peste cincizeci şi peste zece, că dacă nu este orânduială, atunci se numeşte babilon această îmbulzeală fără de orânduială, fără de aşezare. Puneţi străjeri pe ziduri, şi să se ţină seamă de aşezările cele puse, că iată ce încurcătură de limbi ajunge la uşa lui Dumnezeu! Vorbesc cu voi din cer, şi vă rog să nu vă mai îndoiţi de lucrarea Mea, că dacă nu v-aţi îndoi întru ea, Eu M-aş vedea din lucrul vostru, din duhul vostru, din iubirea voastră, din moartea şi din viaţa voastră. Puneţi-Mă la încercare, ca să vedeţi că Eu sunt, dar nu vă mai îndoiţi întru cele ce sunt cu Mine în această grădină. Şi dacă nu Mă veţi pune la încercare, atunci ce să fac? Să vă pun Eu, ca să vă fac credincioşi? Eu vă mai spun o dată cuvântul Meu: Eu sunt, şi sunt adevărat în această grădină. Sunt în luptă grea cu întunericul şi cu necredinţa din vremea voastră. Abia mai pot în cei prin care lupt să-Mi ridic slava Mea pe culmi şi pe înălţimi. Şi dacă mai sunt atacat şi de îndoiala de la voi, voi vreţi să cad sub cruce? Eu voiesc să biruiesc împotriva Golgotei şi să nu mai fie Golgotă în faţa lucrării şi desăvârşirii lucrării Mele, că nu sunt eroi cei ce biruiesc pentru neam fără de Mine, ci sunt eroi şi ostaşi biruitori cei ce biruiesc pentru Mine şi pentru poporul cerului sfânt, şi care slujeşte cerului sfânt. Eu voiesc să biruiesc, dar să voiţi şi voi, şi să Mă ajutaţi sub crucea vremii de azi. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 04-12-1992)

În cele(știk!) din urmă(știk!), după ofensive(știk!) de nestăvilit(știk!), lupta(știk!) pentru putere(știk!) a luat sfârşit: lelica a abandonat(știk!) statutul de “proorociţă”(știk!) a Domnului şi pe poporul ei cel vechi, rămânând doar cu gradul(știk!) onorific de “punte de trecere”(știk!) între Verginica şi noii lideri pucioşi. Se binecuvintează retragerea ei din munca duhovnicească şi se apreciază că viaţa ei a însemnat o adevărată împlinire pentru “Domnul”(știk!). Pentru a înăbuşi(știk!) orice(știk!) posibilă(știk!) tentativă(știk!) de restauraţie(știk!), liderii pucioşi trasează(știk!) în jurul ei hotar de netrecut, ca nimeni(știk!) să nu se mai apropie(știk!) cu necurăţia(știk!) lui(știk!) de lelica şi să-i schimbe(știk!) gândul(știk!) de umilinţă. Începând(știk!) de acum(știk!), lelica intră sub ascultarea noilor lideri de la Glodeni, care devin singurii depozitari(știk!) ai dreptului(știk!) de a manipula(știk!) “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa. Cine iese(știk!) de acum(știk!) încolo(știk!) de sub(știk!) ascultarea(știk!) celor doi lideri pucioşi ies(știk!) şi din Cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta(știk!) este declarată “taină înfricoşătoare” ca să nu îndrăznească(știk!) unul să facă altfel. Puciul(știk!) de la Pucioasa, în care lelica este trasă(știk!) pe linie moartă(știk!), a reuşi(știk!)t. Ea a mai trăit izolată(știk!) de “popor”(știk!), fără a mai promova(știk!) vreo “proorocie”(știk!), până în anul 1998 când a murit şi a fost îngropată alături de surioara ei Verginica şi de mămica ei Andreiana în cimitirul satului de la Glodeni. “Păstorii”(știk!) Daniel şi Cristea sunt invitaţi(știk!) să se retragă(știk!) şi ei cu demnitate de pe scenă(știk!), adică fără descurajare(știk!), amintindu-li-se că li s-a dat la vremea lor toiagul păstoririi, dar că nu şi-au prea înţeles menirea lor. Iar acum, odată cu retragerea(știk!) din funcţie(știk!), li se dă în dar binecuvântare de sănătate, ca să-şi ducă mai uşor bătrâneţele. Cei doi lideri pucioşi rămaşi victorioşi, Mihaela şi Nicuşor, se vor putea bucura de acum de drepturi depline de conducători, fiind numiţi “fiii din grădiniţă”(știk!) sau “fiii de la iesle”(știk!) , singurii care vor aduce de acum încolo “Cuvântul”(știk!) pe pământ. Ei sunt binecuvântaţi cu puterea împlinirilor şi vor lucra cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede hotarul:

continuarea mai jos