Citat:
|
În prealabil postat de romandragut
ni trebuie sa te apropii prea tare ca sa nu te arzi. orice bun lucru este facut cumpatat. obsesiile sunt primejdioase.
|
Am trait ceva legat de aceasta: am avut [slava Domnului ca vorbesc la trecut de aceasta] o mare patima si nu am scapat de ea pana in momentul in care nu "m-am ars", pana nu m-am apropiat mai tare. Dar m-am chinuit mult timp inainte de acest moment pentru ca, dupa parerea mea, ceea ce vroiam se putea obtine si balacindu-ma din cand in cand in patima, dar cel mai mult timp departe de ea. NU, nu este asa, daca vrei ceva dai TOTUL, te lasi in ceea ce CREZI; in acele momente am spus cu tarie si durere: "Asa spune toata lumea, ca patima asta e rea si scapare se gasestea doar prin indepartare, pai in cel mai rau caz imi voi pierde o perioada de timp din viata, dar macar in acest timp sa fac cu exactitate cele primite ! Daca ei spun ca asa e bine, atunci asa fac. Si daca ei gresesc, vor da seama pentru sufletul meu". Asa am facut si Dumnezeu S-a uitat la mine si simt ca face minuni cu mine, si slavit fie Dumnezeu ca toti povatuitorii vor lua plata de la Dumnezeu pentru ca au intors un pacatos.
In acest moment sunt multe multe lucruri ce se intampla in jurul meu pe care nu le inteleg, ce scop au, care este lucrarea Ziditorului in ele, dar cum spunea un parinte in Pateric unui alt parinte: roaga-te Domnului sa-ti ia darul sa faci minuni si sa-ti dea tie sa-ti vezi pacatele tale.
Pana unde ar trebui sa mergem cu rugaciunile catre Domnul, si unde ar trebui noi sa luam atitudine... este un mister pentru mine.
Stiu ca cele ce le-am scris sunt cam incurcate, ideea este CREDINTA TARE. (dupa cuvantul Lui: de-ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati muta si muntii din loc).
Dumnezeu sa te lumineze si mila sa aiba pentru straduintele tale de intoarcere.
Ionut