[vsovivi]

De la bun(știgcă!) început(știgcă!) se ivesc(știgcă!) însă(știgcă!) nişte(știgcă!) îndoieli(știgcă!) severe(știgcă!), care ar trebui(știgcă!) lămurite(știgcă!). Nu(știgcă!) cumva(știgcă!), iniţiativa(știgcă!) de a apela(știgcă!) la o minciună(știgcă!) acoperitoare(știgcă!), şi anume(știgcă!) la teza(știgcă!) “celor 14 receptori ai Cuvântului”(știgcă!), este atât(știgcă!) de gravă(știgcă!), încât decredibilizează(știgcă!) iremediabil(știgcă!) “proorocia”(știgcă!) Mihaelei? De ce(știgcă!) s-a ascuns(știgcă!) adevărul(știgcă!)? Cel mai(știgcă!) probabil(știgcă!) că această(știgcă!) manevră(știgcă!) dorea(știgcă!) să-i confere(știgcă!) o şi mai mare(știgcă!) credibilitate(știgcă!) “fenomenului”(știgcă!). Într-adevăr(știgcă!), este copleşitor(știgcă!) să afli(știgcă!) că 14 indivizi serioşi, care se denumesc(știgcă!) pe sine(știgcă!) “creştini”(știgcă!), au fost aleşi de Dumnezeu să fie vectori(știgcă!) complementari(știgcă!) ai unei comunicări(știgcă!) dintre Dumnezeu şi om, acum, la sfârşitul veacurilor. Gândul(știgcă!) unei fraude(știgcă!) colective(știgcă!) sau a unei alienări(știgcă!) colective(știgcă!) este instinctiv(știgcă!) şi automat(știgcă!) rejectat(știgcă!) de orice(știgcă!) om de bună credinţă(știgcă!). Ar însemna(știgcă!) ca toţi(știgcă!) cei 14 să fie: ori înţeleşi(știgcă!) ca să promoveze(știgcă!) o înşelătorie(știgcă!), ori nebuni(știgcă!) cu toţii(știgcă!), ceea ce este(știgcă!) prea puţin probabil(știgcă!). În aceste condiţii(știgcă!), scopul(știgcă!) era atins(știgcă!): cei care urmau(știgcă!) să afle(știgcă!) de “fenomenul de la Pucioasa”(știgcă!) trebuiau(știgcă!) să se încline(știgcă!) în faţa lui să să-i acorde crezare. Măcar(știgcă!) până la proba contrarie(știgcă!), prezumpţia(știgcă!) de nevinovăţie(știgcă!) se impunea(știgcă!) de la sine(știgcă!). Dar dacă(știgcă!) o asemenea(știgcă!) probă contrarie nu va apărea niciodată?(știgcă!) Atunci(știgcă!), înşelătoria(știgcă!) de la Pucioasa va rămâne un “bun”(știgcă!) câştigat(știgcă!) (doar pentru pucioşi, desigur(știgcă!)). Frauda(știgcă!) aceasta(știgcă!) cu “cei 14 Pitici aşa de Mici”(știgcă!) aleşi(știgcă!) de Domnul ca s-o tăinuiască(știgcă!) pe Marea Proorociţă Mihaela le-a fost atât de folositoare liderilor pucioşi, încât ei nu(știgcă!) o abandonaseră(știgcă!) nici după(știgcă!) mai bine(știgcă!) de 15 ani. Într-o emisiune făcută de televiziunea ProTv în colaborare cu pucioşii, prin martie 2008, Cristi Tabără intra în dialog cu Gigel (unul dintre membrii marcanţi ai Noului Ierusalim, nepot al legendarului “păstor”(știgcă!) nea’Mişu), în felul următor:

REPORTER(Cristian Tabără): Cei mai mulţi dintre membrii comunităţii Noului Ierusalim trăiesc şi muncesc în aşezământ, însă un număr de 14 au fost aleşi să vieţuiască în mănăstire şi să audă direct Cuvântul lui Dumnezeu. Restul comunităţii nu are voie să intre în mănăstire şi nici nu ştie ce se află înăuntru. Cu atât mai puţin ştiu străinii.
Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): …Ăă(știgcă!).. Da!... pot să zic că sunt… aicea… deşi am fost … şi cu băieţii …şi…
REPORTER(Cristian Tabără): Da!?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!


(N-am mai discutat despre interviu oareoare data trecută ?!?)