O studentă a dat examen la facultate. Aflându-se departe de casă, se simtea foarte singură. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la un duhovnic cunoscut, despre care auzise numai lucruri bune.
Fata i-a spus că în urmă cu câtiva ani fusese violată de un vecin si că de atunci fusese ispitită foarte puternic să se culce cu prietenul ei. De curând se despărtise de acesta si îi era teamă ca nu cumva farmecul vietii păcătoase din cămin să o molipsească. Părintele a sfătuit-o cu grijă si, printre altele, i-a spus:
- Să nu mergi niciodată la discotecă sau la petreceri dezmătate. Să nu te duci decât acolo unde stii că nu Ti-ar fi rusine dacă Hristos ar veni la tine, să vadă ce faci. Hristos ne vede în fiecare clipă.
Fetei îi era din ce în ce mai greu. Aproape toate colegele ei trăiau în păcat. Când singurele două prietene pe care le avea au murit în urma unei avalanse, aflându-se într-o excursie la munte, pe fată a biruit-o deznădejdea.
- Părinte, ce să fac, îmi e din ce în ce mai greu? Nu mă mai obsedează faptul că am fost violată, dar mă obsedează faptul că sunt singură. Dacă nu intru în discotecă, cine o să se uite la mine?
- Cum ai răbdat până acum, rabdă si în continuare.
- Până când, părinte, până când?
- Până va vrea Dumnezeu.
Când a intrat în ultimul an de facultate, cel mai arătos coleg al ei, sătul de betii, de femei si de alte patimi, s-a hotărât să îsi schimbe viata. Si a venit să se spovedească tot la duhovnicul ei. Nu a trecut mult si cei doi au venit împreună la preot.
- Părinte, am venit să vă cerem binecuvântare să ne căsătorim. Ne simtim făcuti unul pentru altul.
- Când vreti să vă căsătoriti?
- Si luna viitoare.
- Eu zic să asteptati să terminati facultatea, ca să aveti un rost în viată. Dar, decât să cădeti în curvie, mai bine vă căsătoriti într-o lună. Vă dau binecuvântarea mea.
Discutia a continuat câteva minute. În cele din urmă, tinerii s-au hotărât să amâne nunta până după terminarea facultătii. Părintele i-a spus că îi asteaptă la el să se spovedească ori de câte ori vor fi ispititi să trăiască în păcat.
Înainte de a-i cununa pe tinerii licentiati, părintele a luat-o deoparte pe fată.
- Cum e mirele, băiat bun?
- Parcă nu stiti! E tot ce îmi trebuie mie.
- A venit vremea să te bucuri de roada ascultării tale. Si să tii minte: dacă pentru ascultarea de până acum Dumnezeu ti-a rânduit un sot atât de minunat, dacă vei rămâne pe calea credintei, la sfârsitul vietii vei dobândi raiul. Si cea mai mică bucurie de acolo va fi mai mare decât bucuria pe care o simti acum.
Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov că, mergând către un bătrân tebeu la Schit, sedea în pustie si luând avva lui un lemn uscat, l-a răsădit si i-a zis lui: "În fiecare zi adapă acest lemn cu câte un ulcior de apă, până ce va face roadă". Si era departe de dânsii, încât se ducea de cu seară si venea dimineata. Iar după trei ani, a trăit lemnul si a făcut roadă si, luând bătrânul rodul lui, l-a dus la biserică, zicând fratilor: "Luati, mâncati rodul ascultării!". (1-97)
|