Citind foarte mult despre vietile marilor pustnici, un credincios a vrut să le urmeze în nevointă. A început să tină post negru în fiecare zi de luni, de miercuri si de vineri. Cu sotia si copiii săi nu vorbea aproape nimic, stătea tot timpul si se ruga. Desi sotia îsi mai dorea să facă alt copil, el făgăduise lui Dumnezeu că nu se va mai atinge de ea, că îi va fi ca un frate. Duhovnicul nu îi dăduse binecuvântare pentru o asemenea înfrânare, dar el, considerând că duhovnicul este nepriceput, trăia cum vroia. Mândria îl biruise.
După câteva săptămâni de când începuse o asemenea nevointă, diavolul a ridicat asupra lui război puternic, ispitindu-l cu gândul desfrâului. Si, într-o zi, intrând din greseală în baie, fără să stie că fiica sa cea mare era acolo, a văzut-o dezbrăcată. A fost biruit de poftă si, stiind că fiica sa trăia în păcat cu prietenul ei, s-a gândit că nu ar fi un păcat atât de mare dacă s-ar culca cu ea. Cu mintea întunecată de poftă si-a violat fiica. Fata a rămas însărcinată. S-a dus la politie si a spus ce îi făcuse tatăl ei. Acesta nu a negat faptele relatate de fată, asa că a fost dus la închisoare.
Duhovnicul său, auzind ce s-a întâmplat, s-a dus să îl vadă. Dar, când a ajuns la închisoare, a auzit că bărbatul se spânzurase după ce auzise că fiica lui, în timp ce încercau să îi provoace avortul, făcuse unele complicatii si murise.
|