[mariamargareta]

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” la praznicul Buneivestiri (07-04-2010) (V)


Cât priveşte “punerile la cale” ale liderilor pucioşi, ele nu se fac oricum. Ei au nevoie pentru aceasta de slujitori devotaţi. Ei au nevoie de creştini temeinic formaţi în familie, şi nu oricum, ci în spiritul habotniciei şi a ascultării oarbe de liderii lor religioşi. Cu ei, liderii speră să facă treabă bună, adică aceştia să-i respecte şi să-i asculte necondiţionat ca pe nişte “călăuze” venite de la “Domnul”. Iar "Domnul Pucioasei" se dovedeşte a fi deosebit de selectiv: cei care vor iubire de la Dumnezeu trebuie mai întâi s-o merite, altminteri să-şi ia gândul de la ea. Şi îndată se explică de ce este “El” părtinitor: deoarece caută cu iubire numai spre cei care şi ei caută cu iubire către “El”:

“O, tu vrei să fii iubit, omule? Dar meriţi, tată? De ce nu te întrebi şi aşa? Eu ştiu ce meriţi, dar tu nu dai să ştii. Tu meriţi pocăinţă şi lacrimi curăţitoare pentru ranele Mele cele de la păcatele tale, care ustură pe Dumnezeu, şi tu vii să cauţi iubire, şi te vaiţi că nu găseşti, dar Eu sunt Cel drept şi caut la om după cum şi el caută după Mine. O, ţie îţi trebuie ispăşire de păcate şi dojană pe calea ta neascultătoare, nu iubire de care cauţi tu, ci iubire cum ştiu Eu să-ţi dau. La Mine iubirea lucrează ca Dumnezeu, nu ca omul, tată, căci omul trebuie curăţit de păcat şi de plata păcatului, şi la Mine iubirea este cea care însănătoşeşte pe om, nu cea care-i mângâie boala.“ (CLD, 07-04-2010)

Liderii pucioşi nu se încurcă cu mărunţişuri, n-au timp de cei bolnavi ca “să-i “pigulească”, adică să-şi piardă vremea cu ei ca să-i vindece de bolile lor sufleteşti. Timpul lor e preţios. Ei au nevoie de slujitori devotaţi cărora să le poată cere lucrare jertfitoare de sine:

“O, nu suferinţa ta, ci suferinţa Mea în tine trebuie s-o ai tu, cel ce cauţi cu calea Mea. Cei ce dau să aibă suferinţa lor încă pe calea Mea cu poporul Meu, aceia dau în Mine pentru ei, căci vin şi vor apoi să le joc Eu în strună. O, Eu n-am stat să-i pigulesc pe cei bolnavi, ci le-am spus să se scoale şi să umble, nu să stea bolnavi ca să îngreuieze pe pământ, dar unde să mai fie credinţă cu sfială în ea în cei ce ar da şi ei să fie cu calea Mea de azi a cuvântului Meu de azi când ei dau să vină şi să se lase grei şi purtaţi în cârca celorlalţi cu toate defectele lor, cu toate pretenţiile lor, necunoscând ei cu mintea lor taina iubirii de Dumnezeu!” (CLD, 07-04-2010)

Liderii pucioşi se justifică apoi de ce nu pot fi ei comunicativi, calzi şi iubitori cu supuşii lor, ca să “le dăruiască inima din ei”, ci întotdeauna sunt enigmatici, aspri, nemulţumitori şi nemulţumiţi. Cică Dumnezeul Pucios le-a cerut lor să se comporte aşa, ca nu cumva supuşii lor să li se suie în cap şi să le provoace apoi multe dureri de cap. Iar cei care nu îi înţeleg sau îi dispreţuiesc pe liderii pucioşi pentru atâta lucru, sunt oameni fără credinţă în ei:

“O, fiilor binevestitori din partea Mea, învăţaţi cereşte, tată, cum trebuie să staţi înaintea celor ce vin ca să vadă această lucrare a Mea cu voi! Nu le daţi inima din voi, ci păziţi-o numai pentru Mine, tată, iar lor daţi-le povaţă pentru credinţă mai întâi, şi apoi să stea ei pe picioarele lor înaintea Mea dacă vor să poată pentru viaţa lor cu Mine. Eu am avut şi am încă multe dureri pe calea Mea cu voi în mijlocul poporului Meu cu voi, că la unii a fost să le dau de lucru aşa cum au dorit ei, căci altfel Mă loveau pe Mine şi pe voi pentru ei, şi aşa a fost, şi nimeni dintre cei dispreţuitori de voi să nu spună, să nu creadă că au credinţă ziditoare pentru ei sau pentru alţii din lucrarea Mea, dacă pe voi vă dispreţuiesc dinspre unii spre alţii aceştia, meteahnă diavolească în cei ce lucrează aşa, nemaisfârşind ei cu nemulţumirile şi cu pretenţiile. O, nu pentru pretenţii trebuie să se apropie de Mine cel ce vine cu acest izvor de cuvânt, ci pentru pocăinţă să vină şi aşa să rămână pe calea Mea dacă vine. “(CLD, 07-04-2010)

Aşadar, cei ce dau să vină la Pucioasa, să vină fără nici un fel de pretenţii, iar cei ce intră să lase afară orice speranţă că le vor mai putea ridica vreodată (pretenţiile).


“Lasciati ogni speranza, voi che'ntrate…”
....