[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

Vin si eu cu o intrebare.
O persoana ce are viata corecta si dreapta, dar crede "stramb", este corect sa mearga in iad?
Si chiar daca a aflat despre "dreapta credinta", dar a preferat sa ramana statornic in credinta sa, vi se pare corect sa mearga in iad?
Repet, ma refer la o persoana ipotetica ce are o viata morala corecta si credincioasa.

O persoană ipotetică ce nu este botezată, dacă a aflat despre dreapta credinţă, a primit "vestea cea bună" care este Evanghelia şi totuşi a refuzat să se boteze, chiar dacă toată viaţa şi-a petrecut-o în corectitudine şi dreptate, va fi lipsită de ceea ce înţelegem prin "mântuire", adică viziunea beatifică.

Dacă o persoană a fost botezată şi se află în situaţia de mai sus, lucrurile sunt un pic mai complicate şi nu este uşor de a da un răspuns. Mai degrabă sunt de părere că botezându-se, dar necrezând, NU se va mântui, deoarece pentru mântuire este necesar nu numai botezul şi faptele de credinţă, ci şi credinţa însăşi.

Mi se pare ciudat ca un copil de 16 ani este considerat ca avand discernamant cand vine vorba de pacate, fiind practic "apt" pentru iad, dar in viata reala este vazut doar ca un pusti mucos, fara nici un fel de drepturi.

Copilul de 16 ani nu are drepturi civile, dar are deplină răspundere penală. Aceasta arată că până şi legiuitorii statului laic sunt de acord în privinţa capacităţii unui copil de 16 ani de a deosebi binele de rău.