[vsovivi]

mariamargareta (eu mine sine în paran-teză)

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa“ (““““) la praznicul Buneivestiri (07-04-2010) (III)

Dar cum arată această condiţie?(condiţie?condiţie?) Iată cum o descriu “solii” (“solii”“solii”) pucioşi în ultimul lor discurs fabricat(fabricatfabricat) pentru “Dumnezeul lor”( “”“”):

“Aduc aminte la tot sufletul şi la tot trupul de cuvântul proorocesc, care spune: "Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, cuvânt povăţuitor peste ea, că pe aceea o paşte prăbuşirea, şi, iarăşi, vai de cetatea cu mulţi capi peste ea, că aceeaşi soartă are!". Cuvântul buneivestiri lipseşte peste tot pe pământ, şi nu ştiu cum s-o dau cu omul ca să Mă afle în acest izvor de cuvânt şi să-Mi caute povaţa şi să nu se joace cu coborârea Mea cuvânt după el, căci vai celor ce dispreţuiesc proorociile, celor ce suflă să stingă Duhul Meu, Care lucrează pe pământ prin soli, aşa cum în toată vremea am lucrat!” (CLD, 07-04-2010)

Pucioşii vor(vorvor) să sugereze (să sugereze să sugereze) aici(aiciaici) mai multe lucruri, învelite(înveliteînvelite) cu dibăcie(dibăcie) într-o atmosferă de mister. “Cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc” este (esteesteesteeste, chiar este BOR o cetate? eventual este o sumă de cetăți) Biserica tradiţională (BOR), care nu mai are în schema ei ierarhică de personal nici prooroci, nici taumaturgi, nici vorbitori în limbi, ci numai atât: clerici şi laici. Probabil că ea nici nu se prea stresează de asta, acoperindu-se cu cuvintele Scripturii:

“Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.” (1 Cor. 13, 8-9) (deci ai desfințat Crezul, ai desfințat proorcia sfântă și veșnică, ai desfințat Duhul de viață care din Tatăl purcede și Carele a a grăit prin prooroci acoperindu-te cu desfințarea proorociilor gLumii? Păi voi credeți că Duhul a murit din moment ce proorociile ziceți că s-au desfinzat... dar sf. Pavel vorbește despre proorociile și știința gLumii care se vor desfința, dar proorciile, Legea și proorocii, nu este scris că nimic nu se va desfința, o cirtă sau o iotă din lege oricât ar fi de mică nu va trece până ce se vor împlini toate? E clar că va-ți îmbarcat pe iahtul ce merge la vale pe apa sâmbetei, apa pierzării.)
Ca atare, ea (BOR) nu mai are nici cuvânt povăţuitor nici cârmuitor uns din cer, şi de aceea o paşte prăbuşirea.

La rândul ei, “Cetatea cu mulţi capi peste ea” este oricare altă organizaţie religioasă care, din exces de zel, şi-a rânduit profeţi de profesie care, fie se succed unul după altul, fie “proorocesc”(“proorocesc”“proorocesc”) simultan, la mare concurenţă, folosindu-se din plin de harisma vorbirii în limbi.

Cât priveşte “Cuvântul buneivestiri” (“Cuvântul buneivestiri”“Cuvântul buneivestiri”), acesta este... “Cuvântul”(“Cuvântul”“Cuvântul”) de la Pucioasa, care deşi este mediatizat de pucioşi din greu, atât pe internet cât şi prin ziare şi prin cărţi, totuşi nu prinde deloc la masele largi de creştini (nu doar la cei din lumea largă, dar nici măcar la cei din România, care îl au la îndemână de mai bine de 50 de ani) (Oareoare de ce nu cred oamenii Adevărul? Păi pentru că nu vor să meargă pe Calea ce duce la Viață fiindcă nu sunt conștienți că sunt morți cu desăvârșire). De aceea zic pucioşii că el “lipseşte peste tot pe pământ”(“lipseşte peste tot pe pământ”“lipseşte peste tot pe pământ”).

Cuvintele “nu ştiu cum s-o dau cu omul ca să Mă afle în acest izvor de cuvânt şi să-Mi caute povaţa” reprezintă mărturisirea sinceră a neputinţei “Atotputernicului”(“”“”) de la Pucioasa, care după 55 de ani de trudă se vede în aceeaşi situaţie ca şi la început (oareoare ce-L oprește pe Dumnezeu ca să nu spulbere de pe fața pământului toate cele rele? De ce e neputincios Cel Atotuternic? Ce crezi că-L oprește?). Apostolii nu aveau nici internet, nici ziare, nici tipografii, nici maşini Peugeot şi Renault (aşa cum au pucioşii ca să răspândească Evanghelia Sfintei Virginia) şi mergeau per pedes ca să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, dar tot au reuşit destul de repede să facă treaba care li s-a încredinţat. (Păi le-au primit nu le-au furat și nici nu au făcut afaceri murdare, așa că nu văd de ce te oftici?)

Cuvintele “să nu se joace cu coborârea Mea cuvânt după el, căci vai celor ce dispreţuiesc proorociile” dezvăluie (dezvăluie dezvăluie) că la Pucioasa se coace şi se plănuieşte răzbunarea (se coace şi se plănuieşte răzbunarea se coace şi se plănuieşte răzbunarea),arma lipsită de inteligenţă dar complet neputincioasă faţă de cei care ignoră “lucrarea”(“”“”) liderilor pucioşi, cei care se cred (cei care se credcei care se cred) a fi solii cerului şi dregătorii pământului.

Cuvintele “...vai celor [...] ce suflă să stingă Duhul Meu, Care lucrează pe pământ prin soli, aşa cum în toată vremea am lucrat!” descriu şi mai bine duhul belicos (belicosbelicos) şi încrâncenat(încrâncenatîncrâncenat) al liderilor pucioşi, care se cred a fi “soli ai Duhului Sfânt”(“”“”), ca şi când(ca şi cândca şi când) Duhul (despre Care se ştie că suflă unde voieşte), n-ar putea să-şi facă lucrarea Sa direct, fără intermediari pătimaşi, incoerenţi şi perisabili (pătimaşi, incoerenţi şi perisabilipătimaşi, incoerenţi şi perisabili).

Oricâtă sârguinţă am depune pentru a descoperi această “proorocie”(“”“”) biblică”(“”“”) (pe care o “reproduc”(“”“”) aici liderii pucioşi cu cuvintele lor) între paginile Sfintei Scripturi, nu vom reuşi. Singurele versete care se apropie oarecum de acest “subiect”(“”“”) sunt câteva pilde rămase de la înţeleptul împărat Solomon:

“Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!”(Pilde, 28,18)
“Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori. ”(Pilde, 15,22)
“Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. ”(Pilde, 24,6)

Modificările de fond aduse de către liderii pucioşi sunt evidente. Ei inventează(inventeazăinventează) “cetatea”(“”“”) ca beneficiar al proorociilor, pentru(pentrupentru) a putea incrimina(incriminaincrimina) prin ea “cetatea”(“”“”) Bisericii (instituţia BOR), comparând-o pe aceasta cu “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim de la Pucioasa”(“”“”) sau cu celelalte “cetăţi”(“”“”) inventate de către liderii pucioşi: în primul rând, “România, cetatea cea iubită”(“”“”), apoi satele şi oraşele unde locuiesc familii de pucioşi: “cetatea Gheboieni”(“”“”), “cetatea de la Nămăieşti”(“”“”), “(“”“”)cetatea Ungureni, “cetatea Măneşti”(“”“”), “cetatea Valea Voievozilor”(“”“”), “cetatea Bucureşti-Ferentari”(“”“”) , cetatea Târgovişte, cetatea Timişoara, cetatea Colentina, cetatea Căprioru, “cetatea Cluj”(“”“”), “cetatea Pucioasa”(“”“”) . În Sfânta Scriptură, beneficiarul proorociilor nu era (nu eranuera, aiurea, cum nu? Dar Ninive?) “cetatea”(“”“”), ci “poporul”(“”“”). Mai mult, pentru perioadele în care poporul nu este condus de prooroci sau proorociile erau puţine şi sărăcăcioase (vezi 1 Regi 3,1) nu se formulează nici un “vai”(“”“”) pentru cetate, ci dimpotrivă, o “fericire”(“”“”) pentru cei care, deşi nu sunt conduşi (deocamdată) de prooroci, păzesc legea, adică se conduc după proorociile anterioare. Este şi cazul Bisericii tradiţionale (BOR), care nu se conduce prin prooroci, ci prin observarea atentă a preceptelor rămase întipărite în Scriptură sau păstrate prin Tradiţie.(Deci nu mai contează Duhul carele face Viu ci doar litera care ucide, păi ca la noi la niminia.)

continuarea mai jos