[Mihnea Dragomir]

1. Mai întâi, nu am sesizat în ce fel răzbate patima sodomiei lui Ceaikovschi în opera "Lacul lebedelor". Probabil că trebuie să ai nas fin, psihanalitic şi nu grobian, ca al meu, ca să vezi poponarul dintre lebede. Pe urmă, noi nu vorbim de patima farmazonă a lui Hahnemann. Omul cred că a făcut-i din interes, deoarece avea o căruţă de copii de îngrijit şi s-o fi gândit că dă peste împăratul la o întâlnire cu fraţii şi îi dă şi lui un post de protoiatros pe la periferia Imperiului, prin Castelul din Carpaţi undeva.

2. Admirator al lui Swedenborg ? Vorbim de deriva unui timp şi a unei lumi care trecuse de la discursul antieclezial şi candid al lui d'Alembert şi Voltaire la tras cu tunul în biserici catolice (şi în câteva ortodoxe). Spiritirsmul câte unui Swedenborg e chestie soft. Nu se compară nici măcar cu spiritismul lui Haşdeu, care a scris o carte întreagă sub dicteu.

3. Homeopaţii de bună credinţă (aşa cum a fost şi Hahnemann) fac nu numai artă, fac şi ştiinţă: ei nu explică vindecările prin forţa vitală, din bunul motiv că nu le explică în nici un fel. Nu avem certitudini, numai ipoteze. Există, desigur, şi ipoteza forţei vitale, în care nu văd nimic necreştin.

4. Nimeni nu pretinde că în diluţii obişnuite pentru homeopaţi (adică orice diluţie peste CH 12) se mai află vreo moleculă de la substanţa de la care s-a pornit. Şi ? Asta demonstrează că homeopatia e ineficientă ?

5. Punctul 5 mi-e neclar. No comment.