[windorin]

În prealabil postat de carmina

Dar, pastrand amintirea greselilor noastre, nu ajungem sa cadem in pacatul neincrederii fata de iertarea si dezlegarea ce ne-a fost acordata la sfanta spovedanie?

"Chiar daca pacatele ne-au fost iertate, toata viata trebuie sa ne aducem aminte de ele si sa ne intristam, ca sa pazim zdrobirea inimii. (...) Domnului i s-a facut mare mila de mine si mi-a dat sa inteleg ca trebuie sa plang toata viata. Aceasta este calea Domnului. Si iata, acum scriu din mila fata de oamenii care, asemenea mie, sunt mandri si din aceasta pricina se chinuie. Scriu ca ei sa invete smerenia si sa-si gaseasca odihna in Dumnezeu. Unii zic ca aceasta a fost candva, de demult, dar ca acum toate acestea s-au invechit; dar la Domnul, nimic nu trece niciodata, numai noi ne schimbam, ne facem rai si astfel pierdem harul; dar celui ce cere Domnul ii da toate, nu pentru ca am merita aceasta, ci pentru ca El este milostiv si ne iubeste."
(Sfantul Siluan Athonitul)