[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (I)


Învăţăturile de la Pucioasa, fiind învăţături omeneşti şi nu de la Dumnezeu aşa cum pretind pucioşii, suferă imperfecţiunile oamenilor: inconscvenţe, limbuţii, contradicţii, redundanţe, bâlbâieli, rectificări şi, mai ales... uitarea. Căci şi uitarea e scrisă în legile omeneşti.

Dacă ar fi de la Dumnezeu, aceste învăţături n-ar uita de la mână pân’ la gură unele precepte stabilite tot de autorii lor, oamenii. Bunăoară, astăzi ereticii de la Pucioasa au uitat complet un concept stabilit tot de ei nu cu mulţi ani în urmă, care părea înălţător şi frumos în aparenţă: „omul nu trebuie să aibă iubire de Dumnezeu, căci aceasta este o iubire imperfectă care ascunde în ea iubirea de sine, ci iubire pentru Dumnezeu, care este singura iubire ireproşabilă”, căci numai aceasta din urmă este „iubire ca a lui Dumnezeu”.

Iată cum pregăteau încă din 1994 ereticii pucioşi Legea „iubirii pentru Dumnezeu” :

“Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 01-05-1994)

Peste un an, ei aduceau Legii un amendament important: “Cei care încă mai fac păcate nu pot fi consideraţi că au iubire pentru Dumnezeu, chiar dacă ei cred că au iubire de Dumnezeu”:

“Cine se luptă cu păcatul, acela are încă altceva de făcut până ce va face lucrare de iubire pentru Dumnezeu.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 07-05-1995)

Dar ce însemna de fapt, la modul concret, “iubirea pentru Dumnezeu” la liderii pucioşi?
Ea însemna ca admiratorii şi adepţii să-şi vândă averile şi să aducă apoi câştigul la picioarele liderilor pucioşi, ca un dar făcut “în numele Domnului”. Iar “Domnul” de la Pucioasa va rosti îndată un “Cuvânt” proaspăt şi le va mulţumi mieros celor care tocmai şi-au vândut casa sau şi-au jertfit agoniseala şi apoi câştigul obţinut l-au dăruit “copiilor Domnului” de la Pucioasa.

Iată un exemplu de “iubire pentru Dumnezeu”, elogiat imediat printr-un “Cuvânt” Pucios de mulţumire. Este vorba de doi soţi, Ioan (Ninel) şi Daniela (soţi erau pe vremea aceea, căci apoi s-au despărţit, deoarece soţia a îmbrăţişat total preceptele sectei, iar soţul a rămas reticent la ele – adică ortodox) care, impresionaţi de “nevoile” şi “greutăţile” sectei, au renunţat de bună voie la nevoile şi aspiraţiile lor. Adunaseră şi ei bani să cumpere o maşină străină, dar n-au mai cumpărat maşina. De toţi banii (mii de euro) au cumpărat zeci de icoane făcute de pucioşi, ca să “ajute” în acest fel obştea de la Pucioasa. Îndată liderii pucioşi le-au făcut cadou un “Cuvânt” de mulţumire "de la Domnul", în care se elogiază gestul celor doi soţiori blânzi ca porumbeii, dar înţelepţi ca guguştiucii, care I-au şters “Domnului” de la Pucioasa sudoarea de pe frunte cu batista (citeşte punga) lor :

“O, Verginico, Eu văd că Mă laşi pe Mine să grăiesc cu inimioarele cele dulci care M-au aflat trudind şi Mi-au întins mâna lor (Ioan şi Daniela, n.r.). [...]doi soţiori, care s-au făcut soţii Mei, aşa cum apostolii Mei aveau soţi care ajutau lucrarea Mea [...]vă mulţumesc cu cuvântul, căci [...]aţi scos batista şi Mi-aţi şters şi Îmi ştergeţi sudoarea, [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997. Notă: paranteza explicativă aparţine liderilor pucioşi, care se şi semnează cifrat: n.r.)

Dar îndată cei doi stră-strănepoţi ai lui Mecena sunt atenţionaţi ca nu cumva să le treacă prin minte vreodată că pe liderii pucioşi i-au ajutat, dându-le bănuţii lor, ci pe însuşi Dumnezeu L-au ajutat, căci liderii pucioşi nu sunt altcineva decât “copiii cei mici, dar teoforii cei mari – purtători de Dumnezeu pe pământ”. Iar “Dumnezeul” Pucioasei îi va ajuta şi El pe cei doi soţiori care acum Îl ajută pe El şi pe Fiii Lui (liderii pucioşi, adică), fiindcă aşa-i frumos, să fie echitate şi reciprocitate: îi va ajuta din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru niscaiva nevoi personale...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai ca acest gest frumos şi generos să nu rămână singular, ci să repete cât mai des (adicătelea, “vă ajut...ca să Mă mai ajutaţi şi altădată... pe Mine şi pe Fiii Mei care Mă ţin în braţe... şi ca să faceţi cale bătătorită ajutorului vostru....”):

“Nu pe copiii Mei cei mici îi ajutaţi, ci pe Mine Mă ajutaţi, că Eu ies în căile voastre ca să vă ajut şi ca să Mă ajutaţi, şi fac cale ajutorului cel pentru Mine şi pentru fiii care Mă poartă pe Mine pe pământ.[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

Ei bine, ce au făcut aceşti doi soţiori iubiţi, Ioan M. şi Daniela M., tocmai asta înseamnă adevărata “iubire pentru Dumnezeu”, căci aceşti creştini se pare că din fire au fost plămădiţi să fie iubitori ca porumbeii (şi, desigur, blânzi ca guguştiucii) şi să nu primescă nimic în schimb în afară de vorbe goale:

“Voi, din fire sunteţi plămădiţi să fiţi iubire pentru Dumnezeu.” [...](citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

Cei doi “guguştiuci” sunt apoi linguşiţi ca doi rândunei, iar soţiorul cel cu finanţele (soţia lui nu era pe atunci angajată în câmpul muncii, dar ei trăiau aşa cum puteau, din salariul lui de director de firmă în construcţii) este lăudat pentru mărinimia lui, dar uşor “mustrat” şi “tras de urechiuşe” că a venit aşa de târziu cu ajutorul lui bănesc căci, până la el, crucea pucioşilor a fost grea, grea de dus, fără infuzie de capital din afară, iar liderii lor (“Fiii Domnului”) erau mici şi plăpânzi sub cruce şi aveau mâinile şi poala şi buzunarele goale, singura lor avere fiind Cuvântul Pucios, pe care-l rumegau ei cu sârg, dar care se pare că nu prea le ajungea ca să le ţină la toţi de foame. Rândunelul Ninel va fi ajutat de acum din plin, în semn de reciprocitate şi de dragoste creştinească: va fi ajutat din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru nevoile lui, sau ale soţioarei lui...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai “atât cât va voi el să se dăruiască lucrăturii de la Pucioasa din zilele acestea” (mai precis, era vorba de anul 1997, pe când se punea la cale această trampă reciproc avantajoasă). În plus, Ninel va mai fi de acum încolo şi consiliat cu sfat bun de către liderii pucioşi, care sunt “fiii lui Dumnezeul de la Pucioasa”, căci cuvântul lor este totodată şi cuvântul Dumnezeului lor, şi viţăvercea:

"O, inimioară de rândunică, am auzit cuvântul tău şi l-am scris în cer, şi te voi numi rândunică. Numele tău este Ioan, şi tu eşti un rândunel, şi Eu n-aş voi să te supăr cu nimic, şi fiii Mei cei mici se sfiesc în faţa iubirii tale, că tu ţi-ai băgat grumazul sub crucea Mea cea de pe pământ ca să Mi-o duci, şi îţi văd iubirea cât e de multă, şi te voi ajuta atât cât vrei tu să te dăruieşti lucrului Meu din zilele acestea. O, unde ai fost până acum? Crucea Mea a fost mereu grea în lucrarea Mea. O, de câte ori am stat pe loc cu ea că n-aveam cu cine s-o duc! De mult aş fi pornit cu ea prin lume, dar n-am avut putere singur, căci copiii Mei sunt mici, sunt cu mâinile goale şi n-au decât cuvântul Meu. Ce să-ţi dau ca să-ţi răsplătesc mila ta de Mine şi de fiii cuvântului Meu? O, îţi dau sfat bun pentru tine şi pentru Mine, şi te voi sfătui prin fiii Mei, căci ei sunt cuvântul Meu [...]" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)