Liviu, sa stii ca nu l-am judecat pe Nicolae cu nimic, mi-am dat cu parerea, atat. Acum mi-au venit in minte trei ganduri pe care as dori sa i le spun, fiindca pune problema ajutorarii celorlalti fiind in lume.
1. O discutie cu duhovnicul meu care imi zicea despre el: "eu imi doream sa intru in manastire si mi-am stabilit prioritatile: sa fie Liturghie zilnica, sa am miezonoptica, sa fie un duhovnic induhovnicit si sa nu se manance carne". Cand am auzit ce prioritati avea el si ce prioritati aveam eu, sincer m-am cutremurat. Si ma cutremur inca stiind ca la judecata de aceleasi porunci o sa fim intrebati si unul si altul si de acelasi raport intre Marta si Maria.
2. Un preot de aici imi zicea acum cateva saptamani: "se spune sa dam cezarului ce e al cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu". Tendinta in ziua de azi, spunea el, "e sa dam cezarului din cele ce sunt ale lui Dumnezeu", adica sa ne ocupam mai mult de Marta si mai putin de Maria. Exact cum pui tu ajutarea saracilor inainte de a te ajuta pe tine sa te apropii de Dumnezeu. Si cand vedem ca "Maria partea cea buna si-a ales-o" ce mai zicem?!
3. Un alt preot de aici zice ca fiecare om are crucea lui, partea verticala fiind relatia lui cu Dumnezeu, partea orizontala deschiderea lui fata de lume. Daca pastram numai partea orizontala, ramanem la orizontala si nici nu avem cum sa dam ceva oamenilor, fiindca iubirea fata de ceilalti e un dar de Sus. Dar, daca avem legatura cu Dumnezeu, adica verticalitatea, din ce verticala e mai inalta, din asta si deschiderea noastra orizontala va fi mai la inaltime. Deci prima prioritate e relatia cu Dumnezeu si apoi vine slujirea aproapelui. Cea mai mare slujire pe care putem sa o facem oamenilor e sa ne apropiem noi mai mult de Dumnezeu si sa-i purtam si pe ei in inimile noastre. Apoi Dumnezeu, fie prin noi, fie prin altii o sa poata sa-i ajute pe cei in suferinte si nevoi.
Elena
|