Cum te apropii de Dumnezeu? asta e problema, cum reusim fara sa cadem pe directii gresite? sta oare in puterea noastra aceasta sau nu? Cum sa avem constiinta de Dumnezeu fara ajutorul lui Dumnezeu? Uite iti marturisesc ca pentru mine e taina tainelor. Credinta e o taina in ea insasi. De unde vine Credinta? de la noi putere sau de la Dumnezeu? Cum o putem castiga? matanii multe, post, rugaciune dupa tipic? Bune or fi dar stim ca sunt si cate unii care nu l-au aflat pe Dumnezeu asa, deci nu e o cale aceasta, viata in rugaciune si post nu scuteste de ispite si chiar cadere in prapastie, deci ... iarasi ajung la intrebarea: cum dau de credinta? cum dau peste Dumnezeu? Ori cumva cadem in cursa vietii dupa Legea iudaica? Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu pana nu iubesti oamenii. Ca sa ajungi pe varful muntelui o iei de la poalele sale si asa Duhul Sfant te calauzeste pas cu pas prin smerenie. Faptele mici intai si apoi de poti le implinesti si pe cele mari caci invers dai degraba in fala desarta.
Slujirea aproapelui e insasi slujirea lui Hristos. Intai il aflam pe Dumnezeu fiind intre oameni, si daca ne arde inima de dor, intram in monahism si dupa ce ne invatam cu ascultarea in obste ... poate ajungem sa avem chilie si viata pustniceasca. Dar asta e teorie frumoasa, insa asa vad eu lucrurile.
Sunt putine manastirile cu viata si traire in Duhul Sfant, din pacate multe manastioare ridicate in prezent sunt prilej de sminteala si pierzare pentru multi ce fara experienta se reped din indemnul satanei spre o viata manastireasca, neavand habar despre ce e vorba. De Paste am avut o astfel de experinta surpriza la o manastire din Orsova. Un spectacol jalnic in stil ecumenisto-catolic, fara icoane, maicutele plictisite se ocupau mai mult de statia audio decat de slujba iar stareta era umflata ca un curcan de atata mandrie ... in fine, mi-a prins totusi bine.
Liviu
|