Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
O sa ma uit.
Dar eu nu ma refeream la ce scrie in Noul Testament, sau ce au scris Sfintii Parinti, ci la perceptia generala.
Spuneti ca bunatatea Lui este nemarginita, dar in schimb te pedespeste pentru o vina care ar fi usor iertata de o instanta lumeasca.
|
Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni ci doar respinge. Sau mai exact, pacatosii se îndeparteaza singuri de Dumnezeu.
Lucrurile sunt simple: Dumnezeu nu a creat oamenii ca sa fie slujitorul lor. Cine se straduie prin fapte sa-L iubeasca se apropie de El si pe masura straduintei va fi în masura mai mica sau mai mare împreuna cu El în vesnicie.
Cine îsi cauta propriile placeri, sa-si traiasca viata, se departeaza de El si într-un final va fi lepadat de Dumnezeu inclusiv din viata de acum (întunericul cel mai dinafara).
Cine face si lucruri rele, nedreptati celorlalti oameni etc va fi pedepsit de propriile fapte prin mustrari de constiinta si alte suferinte (viermele cel neadormit).
Patimile (poftele) trupesti se transforma si ele în suferinte în vesnicie, suferinte numite focul nestins în Biblie.