Citat:
În prealabil postat de penticostalulmantuit
Vorbirea în limbi este, după cunoștințele mele biblice, singurul dar care are atât o folosință personală și una publică.
Este scris în 1 Corinteni 14 că, nu se poate sluji celor din jurul tău cu darul vorbirii în limbi dacă nu ai darul tălmăcirii. Dacă tu ai darul tălmăcirii limbilor sau altcineva din biserică îl are, tu vorbești în alte limbi și prin darul tălmăcirilor ceea ce vorbești este tradus.
Pentru că există trei căi de înțelegere a vorbirii în limbi:
xenolalia - credinciosul vorbește prin Duhul Sfânt o limbă cunoscută (precum suahili, să zicem)
glossolalia - credinciosul vorbește o limbă necunoscută de public
akolalia - credinciosul folosește glossolalia dar Duhul Sfânt face ca auditoriul să „audă” limba lui
În general astăzi este mai des întâlnită glossolalia. În cazul ei, pentru ca biserica să fie zidită este necesar darul tălmăcirilor.
La Cincizecime părerea mea este că a fost akolalia.
Unele din cele ce le spun sunt părerile mele, dar felul cum funcționează darului tălmăcirilor și al vorbirii în limbi este Biblic. Cercetează 1 Corinteni 14.
|
Si nu te-ai intrebat vreodata de ce numai glossolalia?... De ce nu se vorbeste ca la Cincezime, ca fiecare sa auda in limba lui? Sau poate ai vreun exemplu de akolalie in biserica/adunarea ta? De ce numai ceva ce nu inteleg ceilalti? Nu ti-e frica, ca nestiind ce zici, sa-L hulesti, in loc sa-L maresti pe Domnul?... Personal, nu as vrea si nu as cere Domnului un astfel de "dar".... Mai degraba mi-ar da mai multa intelepciune si credinta....
PS Faptele Sfintilor Apostoli si Corinteni imi sunt, poate cele mai cunoscute... Ghici de ce? Pentru ca numai de acolo ii placea sotului meu (pe vremea cand aveam discutii in contradictoriu) sa-mi citeze.... Ciudat, cum va legati doar de cateva capitole si versete (care va reprezinta, normal...)