Socrate si cele trei probe
Intr-o lume in care oamenii nu se mai rusineaza sa vorbeasca de rau pe semenii lor, intamplarea pe care o redau mai jos aduce o raza de lumina. Aceasta ne pune inainte trei criterii simple ce ne aduc aminte, de ceea ce se cuvine sa vorbim, dar si de lucrurile asupra carora se cade sa ne plecam urechea.
O cunostinta i-a spus lui Socrate:
-Socrate, sa-ti spun ce-am auzit despre unul dintre discipolii tai?
- Ai supus-o celor trei probe?
- Cum asa?
- Prima proba: Ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
- Nu stiu, doar am auzit…
- Asadar, doar ai auzit, deci nu stii sigur daca este adevarat sau nu. Cu toate acestea vrei sa-mi spui.
- A doua proba: Ceea ce vrei sa-mi spui despre discipolul meu este un cuvant de bine?
- Nu, nu pot spune ca e un cuvant de bine, dimpotriva…
- Deci, vrei sa-mi spui ca nu e un cuvant de bine, desi nu esti nici sigur ca este adevarat?
- A treia proba: Ceea ce vrei sa-mi spui despre discipolul meu imi este de folos?
- Nu chiar…
- Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui? Si astfel Socrate a refuzat sa asculte mai departe.
|