[vsovivi]

MM:
Dar îndată cei doi stră-strănepoţi ai lui Mecena sunt atenţionaţi ca nu cumva să le treacă prin minte vreodată că pe liderii pucioşi i-au ajutat, dându-le bănuţii lor, ci pe însuşi Dumnezeu L-au ajutat, căci liderii pucioşi nu sunt altcineva decât “copiii cei mici, dar teoforii cei mari – purtători de Dumnezeu pe pământ”.
Replică:
Dar îndată cei doi stră-strănehoţi ai lui BecKane sunt atenţionaţi ca nu cumva să le treacă prin minte vreodată că pe savanții aristocrați i-au ajutat, dându-le bănuţii lor, ci pe însuşi nenia l-au ajutat, căci savanții nu sunt altceva decât “unelțicile cele mici, dar unelțicile cele mari – purtători de tromboane pe pământ” vor fi chiar ei-ele-demențialele mele, ca tromboanele și trombonistele adică, mari la stat și nebune la sfat, adică bune la sfad.

MM:
Iar “Dumnezeul” Pucioasei îi va ajuta şi El pe cei doi soţiori care acum Îl ajută pe El şi pe Fiii Lui (liderii pucioşi, adică), fiindcă aşa-i frumos, să fie echitate şi reciprocitate: îi va ajuta din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru niscaiva nevoi personale...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai ca acest gest frumos şi generos să nu rămână singular, ci să repete cât mai des (adicătelea, “vă ajut...ca să Mă mai ajutaţi şi altădată... pe Mine şi pe Fiii Mei care Mă ţin în braţe... şi ca să faceţi cale bătătorită ajutorului vostru....”):

“Nu pe copiii Mei cei mici îi ajutaţi, ci pe Mine Mă ajutaţi, că Eu ies în căile voastre ca să vă ajut şi ca să Mă ajutaţi, şi fac cale ajutorului cel pentru Mine şi pentru fiii care Mă poartă pe Mine pe pământ.[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

Replică:
Iar Nenia și conciliul senatoriului savanților de la Vulcanizata îi va ajuta şi el pe cei doi infractori care acum îl ajută pe nenia şi pe tanti grijania (capii di tuti cappi, adică), fiindcă aşa-i frumos, să fie echitate şi reciprocitate: îi va ajuta din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru niscaiva nevoi personale...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai ca acest gest frumos şi tenebros să nu rămână singular, ci să repete cât mai des (adicătelea, “vă ajut...ca să furați şi altădată... pe fiii lui Dumnezeu care mă inerviază și mă calcă pe nervi... şi ca să faceţi cale bătătorită pe spinarea lor... cu ciomagul”):

“Nu pe copoii pungași, cei mici îi speculați, ci pe mine mă furați, că nenia iese în căile voastre ca să vă ajut şi ca să vă furați, şi fac cale ajutorului cel pentru înșelare şi pentru copoii care se poartă cu nenia pe pământ.[...]” (citat din cartia de tarot a lui nenia și ieșit în zațul de cafia făcută de tanti grijania)


MM:
Ei bine, ce au făcut aceşti doi țuțeri istoviți, Ioan M. şi Daniela M., tocmai asta înseamnă adevărata “iubire pentru Dumnezeu”, căci aceşti creştini se pare că din fire au fost plămădiţi să fie iubitori ca porumbeii (şi, desigur, blânzi ca guguştiucii) şi să nu primescă nimic în schimb în afară de vorbe goale:

“Voi, din fire sunteţi plămădiţi să fiţi iubire pentru Dumnezeu.” [...](citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)
Replică:
Ei bine, ce au făcut aceşti doi soţiori iubiţi, Vrednicio (Savantio) M.M. şi Dandanachiala M.M., tocmai asta înseamnă adevărata “iubire pentru infern”, căci aceşti pui de VIPere corcite cu năPîrCa se pare că din fire au fost pălămădiţi să fie urâcioși ca șerpii (şi, desigur, înțelepți ca guguşterii) şi să nu primescă nimic în schimb în afară de vorbe pline cu venin de la nenia:

“Voi, din fire sunteţi plămădiţi să fiţi iubire pentru infern.” [...](citat din cartia de tarot a lui nenia ce apare în zațul de cafia a lui tanti grijania)

MM:
Cei doi “guguştiuci” sunt apoi linguşiţi ca doi rândunei, iar soţiorul cel cu finanţele (soţia lui nu era pe atunci angajată în câmpul muncii, dar ei trăiau aşa cum puteau, din salariul lui de director de firmă în construcţii) este lăudat pentru mărinimia lui, dar uşor “mustrat” şi “tras de urechiuşe” că a venit aşa de târziu cu ajutorul lui bănesc căci, până la el, crucea pucioşilor a fost grea, grea de dus, fără infuzie de capital din afară, iar liderii lor (“Fiii Domnului”) erau mici şi plăpânzi sub cruce şi aveau mâinile şi poala şi buzunarele goale, singura lor avere fiind Cuvântul Pucios, pe care-l rumegau ei cu sârg, dar care se pare că nu prea le ajungea ca să le ţină la toţi de foame.
Replică:
Cei doi “guguşteri-mușteri” sunt apoi linguşiţi ca doi bântunei, iar corcișorul cel cu fiţele (hoţia lui nu era pe atunci angajată în câmpul furcii, dar ei trăiau aşa cum puteau, din serialul lui de dictator de formă în construţii) este lăudat pentru trombombonia lui, dar uşor “frustrat” şi “tras de picioruşe” că a venit aşa de târziu cu ajutorul lui șerpesc căci, până la el, muncia savanților a fost grea, grea de dus, fără infuzie de cappital din afară, iar capii lor di tuti capii (neamurile lui nenia) erau mici şi pălăpânzi sub muncie şi aveau mâinile şi poala şi buzunarele goale, singura lor avere fiind în buzunarul altuia, pe care-l cotrobăiau ei cu sârg, dar care se pare că nu prea le ajungia ca să le ţină la toţi de foame.

MM:
Rândunelul Ninel va fi de ajutat de acum din plin, în semn de reciprocitate şi de dragoste creştinească: va fi ajutat din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru nevoile lui, sau ale soţioarei lui...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai “atât cât va voi el să se dăruiască lucrăturii de la Pucioasa din zilele acestea” (mai precis, era vorba de anul 1997, pe când se punea la cale această trampă reciproc avantajoasă). În plus, Ninel va mai fi de acum încolo şi consiliat cu sfat bun de către liderii pucioşi, care sunt “fiii lui Dumnezeul de la Pucioasa”, căci cuvântul lor este totodată şi cuvântul Dumnezeului lor, şi viţăvercea:

"O, inimioară de rândunică, am auzit cuvântul tău şi l-am scris în cer, şi te voi numi rândunică. Numele tău este Ioan, şi tu eşti un rândunel, şi Eu n-aş voi să te supăr cu nimic, şi fiii Mei cei mici se sfiesc în faţa iubirii tale, că tu ţi-ai băgat grumazul sub crucea Mea cea de pe pământ ca să Mi-o duci, şi îţi văd iubirea cât e de multă, şi te voi ajuta atât cât vrei tu să te dăruieşti lucrului Meu din zilele acestea. O, unde ai fost până acum? Crucea Mea a fost mereu grea în lucrarea Mea. O, de câte ori am stat pe loc cu ea că n-aveam cu cine s-o duc! De mult aş fi pornit cu ea prin lume, dar n-am avut putere singur, căci copiii Mei sunt mici, sunt cu mâinile goale şi n-au decât cuvântul Meu. Ce să-ţi dau ca să-ţi răsplătesc mila ta de Mine şi de fiii cuvântului Meu? O, îţi dau sfat bun pentru tine şi pentru Mine, şi te voi sfătui prin fiii Mei, căci ei sunt cuvântul Meu [...]" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)
Replică:
Bântunelul Rinjignel (Savantio) va fi de ajutat de acum din plin, în semn de reciporcitate şi de dragoste hoțbitocească: va fi ajutat din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru nevoile lui, sau ale hoţioarei lui...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai “atât cât va voi el să se dăruiască savanților de la Vulcanizata Băi din zilele acelea” (mai precis, era vorba de anul 32e.n., pe când se punea la cale această trompă reciproc avantajoasă).

În plus, Rinjignel va mai fi de acum încolo şi consiliat cu zicale nebune de către prietenii de beție, care sunt “copoii lui nenia de la Vulcanizata Băi”, căci șjmecheria lor este totodată şi viclenia talentului desfrânării lor, şi vităvercea:

"Or, stomac de caracatiță, am auzit hula ta şi am notat pe o bancnotă, şi te voi numi bântuțuică. Numele tău este Ciolan, şi tu eşti un bântunel, şi eu n-aş voi să te văd cu nimic, şi copoii mei cei munci se sfiesc în faţa vicleniei tale, că tu ţi-ai băgat nasul în ballta mea cea de pe pământ ca să mi-o spurci, şi îţi văd îngâmfaria cât e de multă, şi te voi ajuta atât cât vrei tu să te umfli cu faima și banul meu din zilele acestea. Or, unde ai bântuit până acum? Ura mia a fost mereu grea în munciala ta. Or, de câte ori am stat pe loc cu ea că n-aveam cu cine s-o conduc! De mult aş fi pornit cu ia prin gLume, dar n-am avut chef singur să fur, căci copoii mei sunt munci, sunt cu mâinile goale şi n-au decât buzunarul tău. Ce să-ţi dau ca să-ţi răpesc din hoția ta şi pentru copoii minciunilor mele? Or, îţi dau sfad bun pentru tine şi pentru mine, şi te voi sfădui prin copoii mei, căci ei sunt trombonul meu [...]" (citat din cartia de tarot a lui nenia și apărut în zațul din cafia in vrăjala datată cu C12)