Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credință dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îți înmulțește darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă așa.Pe măsură ce dau am tot mai puțin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Știu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Și mai știu un lucru:vrăjmașul urăște fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îți aduce un necaz pentru a renunța,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiți cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui își face)
Așadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veți fi în relații foarte bune.Cum vei începe să dăruiești cu dragoste va începe atacurile asupra ta.
|
Solutia este sa nu te mai gandesti la aceste aspecte neplacute.
Am si eu perioade cu pierderi ,cheltuieli neprevazute ,etc.
Trec peste ele fara sa fac legatura cu ceva anume.
Imi dau seama ca un atasament pentru cele materiale exista si la mine si cel mai rau imi merge cand fac planuri.
A zis bine Costel ,zgarcenia este lipsa de iubire pentru aproapele aflat in nevoi.
Dar odata ce ne dam seama de acest neajuns il putem repara.
Cuv.Ioan de la man.Valaam spunea ca rugaciunea multa moaie inimile.
Sa ne rugam mai mult si sa cerem sfatul parintelui duhovnic.