La sinceritate se raspunde cu sinceritate. Stiu ca ai dreptate in multe privinte si pe noi ne dor multe lucruri care NU MAI SUNT asa cum erau odata si trebuiau sa fie pana la sfarsit, dar... "Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant? (Lc. 18,8). Daca analizam putin cele postate de tine, se desprind urmatoarele concluzii:
1. Ai fost botezat de mic ca ortodox, dar "ortodox 100%" n-ai fost niciodata. Cresterea spirituala se face "cu varsta, cu intelepciunea si cu Harul". Pe un teren pe care se cultiva o planta, daca nu sunt plivite buruienile (daca nu se ocupa cei ce si-au asumat aceasta raspundere - nasii de botez si parintii), cresc buruienile mai mari decat planta si - din pacate - asa se intampla cu marea majoritate a crestinilor ce-si zic ortodocsi, dar nu mai sunt de mult (exista un canon care indeparteaza din comunitate pe cei ce nu se impartasesc trei duminici consecutiv, in afara de pricina de boala, care trebuie sa fie asa de grava, incat daca ia foc casa, sa nu poata iesi din ea). Inteleg ca ai crescut intr-un mediu care nu ti-a oferit nimic spiritual, desi e greu de crezut ca n-ai avut nici o tangenta cu persoane care te puteau indruma; cred ca nu le-ai luat in seama.
Am sa-ti spun cu toata sinceritatea, si o marturisesc ca pe un pacat al tineretii, ca si eu am crescut cam tot asa. Iar cand in comunitate a venit un preot tanar si ravnitor, impreuna cu prietenii mei - de aceeasi varsta si convingeri - n-am facut altceva decat sa-l batjocoresc si am reusit sa-l enervez. Astea erau convingerile mele atunci si nu pot invinovati pe nimeni pentru ele. Si eu eram tot rezultatul mediului, ateismului imprimat de comunisti si mediului familial deficitar sub aspect spiritual in care am crescut. Intamplarea (daca exista intamplare la Dumnezeu) meu a fost ca am intalnit un preot de manastire, un om cu adevarat sfant, care, cu rugaciunea si Sfintele Taine a vindecat-o pe sotia mea de o boala incurabila si cu o dragoste dupa care tanjesc si astazi. Acest preot, desi hulit de multi "carturari si farisei" din Biserica noastra, tocmai pentru dragostea de a dezlega si ierta pacatele oamenilor - care se schimbau apoi ca prin minune - a reusit sa sadeasca in pamantul arid al inimii mele, dorul de Dumnezeu. Cu toata dragostea sa, era o categorie de oameni cu care nu statea la discutii: cei ce s-au rupt de Biserica Ortodoxa si au capatat alte convingeri. Si repet, avea multe harisme, nu numai cea a vindecarilor, si cea a inainte-vederii, iar dupa ce m-am apropiat de el, de-a lungul multor ani am vazut adevarata realitate si m-am cutremurat vazand cata putere poate pune Dumnezeu intr-o faptura vremelnica si acum sunt convins ca ceea ce dezlega pe pamant era dezlegat si-n cer. A intors pe multi de pe calea pierzarii pe care apucasera, printre care si pe, de-acum cunoscutul, Danion Vasile.
Daca despre astfel de oameni se poate spune "nu te du la aia ca te prostesc si numa vor sa-ti ia banii" gresesti amarnic. Nu contest ca sunt destui si din acestia (poate chiar prea multi), dar nu prin astfel de oameni dainuie Biserica Ortodoxa.
2.Despre schimbarile care se petrec cu cei care au trecut "dincolo" nu e nevoie sa-mi povestesti - am o bogata experienta de peste 10 ani in care m-am confruntat cu mama, 2 surori, unchi, matusi, veri, verisoare si in afara de faptul ca au inceput sa duca o viata cat de cat morala (ceea ce se vedea la suprafata, ca in interior n-am vazut NICI O SCHIMBARE, adica au ramas aceiasi oameni meschini, ba chiar mai rai decat inainte). Da, aveau pe buze pe Domnul Iisus, dar nimic din focul pe care a venit sa-l arunce, nimic din acea metanoia, schimbare profunda pe care n-am observat-o nici atunci, nici peste 10 ani si nici mai tarziu. Da, se considerau sfinti, alesi, mantuiti ceea ce denota o mare mandrie. Nu mai am timp sa postez deocamdata, poate voi reveni.
|