Dragii mei, cred ca preotii care se preocupa de aceste cazuri fac foarte mult rau. Sa ma explic. Bolile mentale nu se deosebesc chiar asa usor de posesii. Exista cazuri de delir pe diferite teme religioase, in care bolnavii reactioneaza prin cuvinte si actiuni cu amprenta religioasa - si totusi nu sunt cazuri de posesie.Deasemenea ar trebui sa sti ca bolnavii mental pot realiza actiuni care contravin instinctului de conservare (se pot automutilare sau autoflagelare). Nici macar nu e nevoie sa fi bolnav mental pentru a face astfel de actiuni. (poate doar dezechilibrat psihic)EX> fanatici religiosi care se autoflageleaza pentru a primi eliberarea de pacate , incercari de suicid din disperare, etc. Tocmai de aceia acesti indivizi( asazisii posedati)ar trebui lasati pe seama doctorilor. De multe ari interventiile de natura religioasa nu fac decat sa agraveze delirul mistic. Preotii si calugarii care fac asta ar trebui sa analizeze la rece rezultatele lor (cate cazuri au ,,vindecat,,)iar daca balanta nu se inclina in sens pozitiv atunci sa renunte numaidecat la aceste interventii. Nota> bolnavii psihici au perioade de revenire si perioade de recadere mai ales daca nu urmeaza un tratament, tocmai de aceea ,,vindecarea,, nu inseamna ameliorare ci presupune disparitia definitiva a manifestarilor.Prin urmare daca acestea nu au disparut atunci nu avem o vindecare iar preotii respectivi sunt pacaliti crezand ca ameliorarea se datoreaza slujbelor si prelungesc astfel aceasta ,,pendulare,, a bolnavului care este astfel privat de ajutorul specializat de care are nevoie.
|