In afara de orasencele moderne si sexy, imi arata si mie cineva vreo mamaica la tara care a purtat vreodata pantaloni? Ahh, am uitat! Asta a fost odata, acum sunt alte vremuri. Si ce mai vremuri! Acum ne falim cu frumusetea trupului, de parca ar avea vreo noima. Dar as vrea sa remarc chiar si aici ca frumusetea omului pleaca din interior. Ne simtim atrasi cateodata de cineva, pentru felul sau, linistea ce o degaja, sentimentul de bucurie ce ni-l transmite. si atunci chipul chiar nu mai conteaza. Ce sa fie aceasta? Oare sufletul bland, inima curata, privirea ochilor stralucitoare si dreapta? Deodata stii ca nu esti singur in prezenta unui astfel de om, si toate grija dispare de parca de-ajuns ne este sa cerem ajutorul si indata il vom primi, chiar suntem incredintati ca-l vom primi, chiar il primim.
Privind pe strada adesea am vazut forme atragatoare, caci trupul este o forma de ispitire sufleteasca, iar astazi a devenit un fetis, promovat insidios in mass-media, cautat ca o forma de reactie la un stimul programat. Si mi-am dorit insetat sa vad chipul acelei forme atragatoare, cu disperare uneori, sa pot citi in ochi un suflet viu.
Trupuri fara duh, iar unde afli o femeie frumoasa, plina e de rautate si prostie.
Ceea ce AnaMaria nu pricepe, sa nu se supere caci nu zic din rautate, este ca odata cu viata moderna au aparut schimbari nu numai in vesmintele traditionale ale femeii, dar si in mentalitatea colectiva. Femeile s-au emancipat se spune, vor sa fie egale barbatului, ma rog le mai trebuie ceva, vor sa aiba functii de conducere, la servici si acasa, vor sa fie "femei de succes", femei de cariera. De aceea invata mult, nu mai au timp de maritis, ele au planuri mai ambitioase, normal ca pe masura ce avansezi in lumea elitista iti trebuie o anumita etica "de comportamet", nu morala, evident ca nu vei ajunge directoare in fusta si cu batic. Opaa!! M-a luat gura pe dinainte! Tocmai am scapat pasarica. Si ce observ? Ca lumea, de vreo 200 de ani, se zice ca de la Revolutia Franceza (sau masonica), nu fac istorie acum, are o elita internationala, cu valori proprii si agenda proprie, cu o cultura proprie si o religie proprie. O fi cea crestina? Dar un lucru e sigur: scoala, educatia, cultura, sunt organizate de aceasta elita. Sa privim la imaginea femeii de afaceri: luati o revista, Eva ... sau care? Sunt o gramada, acelea scumpe, e vreo 20 de lei una, lucioasa si bine tiparita. Ce vedem? O femeie "tipic" de succes, dinamica, intr-un pantalon elegant, camasa, cravata, tunsoare scurta ... zambitoare si sigura pe ea, purtand o mapa si privindu-ne intelept de dupa ochelarii la moda. Acum inchipuiti-va crestina "tipica" in fusta lunga, cu capul acoperit, cu privirea linistita. Nu ... nu se potriveste, nu are domne dinamism, nu e femeia de succes, e femeia mama, care naste copii, ii creste, care spala, gateste si culmea isi iubeste barbatul. Ea saraca are timp pentru toti si la urma se lasa pe ea, rabda ca "o proasta" sa stea la cratita in loc sa faca niste scoli acolo "sa se elibereze de sub tirania barbatului". Si nu stie nici sa-si puna in valoare frumusetea, adica sa o arate la toti nu numai barbatului. Pai e si pacat, daca ai ceva forme de aratat, nu?
Fusta crestinei e un articol vestimentar uracios, si capul acoperit ... asta le intrece pe toate! Pai unde sa mai simta si ea putina "libertate", putin vant prin parul fluturat, un scuturat acolo, o suvita de aranjat. Acum o luna m-am potrivit in spatele a doua adolescente pe strada. Una o lauda pe cealalta ca ce bine arata. Cea de a doua a raspuns: "Imi place sa fiu admirata".
|