[mariamargareta]

196. Liderii pucioşi şi lupta intestină pentru putere (I)

Recenta tentativă a preotului răzvrătit I.B. de a reveni ocazional în sânul comunităţii pucioase ( pe care în ultima vreme o părăsise) pentru a participa de bunăvoie la una din slujbele mai importante ale anului a stârnit reacţii contradictorii în sânul conducerii bicefale de la Pucioasa. Dacă leliţa Mihaela s-a arătat permisivă, chiar uşor încântată, fiind de acord fără rezerve ca I.B. să vină, în schimb spiritul întunecat de ură al lui Nicuşor faţă de rivalul său i-a dezvăluit o latură meschină, ranchiunoasă şi, până la urmă, absolut necreştinească. El s-a împotrivit cu vehemenţă acestei inţiative, reclamând că I.B. nu mai are ce căuta în locurile „sfinte” pe care de bunăvoie le-a părăsit. Nu mai contau la Nicuşor îndemnurile biblice la iertare şi la dragoste creştină. Nu mai conta că, timp de aproape 20 de ani, I.B. fusese o verigă importantă în tripleta denumită pompos „troiţa sfântă” de la Pucioasa. Nu mai conta că I.B. a fost de fapt mereu primul, primul între egali, în această tripletă, ceilalţi doi coslujitori (Spirică şi Nicuşor) fiind cooptaţi abia la un an după el, „pentru a întregi întreita lucrare slujitoare” de la Pucioasa. Nu mai conta că atunci când a venit pentru prima dată la Pucioasa, Nicuşor a fost primit împreună cu soţia sa Constanţa şi cu fetiţa lor în casa ospitalieră a lui I.B. Nu mai conta că, dacă n-ar fi fost bunăvoinţa lui I.B. nu ar fi fost nimic din „lucrarea” de la Glodenii Pucioasei: nici mânăstire, nici obşte, nici biserică. Astăzi I.B. nu mai este primit pe locurile care îi aparţin de drept, căci „donaţia” făcută de I.B. către liderii pucioşi este nulă şi neavenită, fiind smulsă prin şantaj, presiuni inimaginabile şi ameninţări cu moartea.
Nicuşor nu mai voia, şi pace, ca să stea la aceeaşi „sfântă masă” cu cel pe ale cărui pământuri îşi găsise şi el adăpost şi un blid de linte în ultimii 20 de ani.

Faptul că între două păreri diametral opuse, Nicuşor a avut câştig de cauză în faţa Mihaelei, clarifică multe necunoscute din sânul actualei cârmuiri colective de la Pucioasa. Între cei doi lideri, balanţa puterii a început să încline puternic înspre Nicuşor. Tentativele îndelungate, tenace şi încrâncenate, prin care Nicuşor s-a străduit să-l debarce pe I.B. de la putere pentru a-i lua locul s-au dovedit fructuoase. Cu câţiva ani în urmă, un conflict similar între cei doi bărbaţi de stat (statul teocratic pucios, cu capitala la Glodenii din Vale) o punea în mare încurcătură pe Mihaela, care îi mărturisea atunci unui confident apropiat:

- Nu ştiu ce să mă mai fac cu Nicuşor, că nu poate să-l sufere pe Iliuţă. Eu mă străduiesc să-l conving pe Iliuţă să vină înapoi, i-am trimis şi pe fraţi la Braşov după el ca să-l cheme, dar Nicuşor nici nu vrea să audă ca să-l reprimim.
- Păi dacă părintele Iliuţă a plecat de bunăvoie... nici nu poate fi forţat să revină. O să vă descurcaţi cum puteţi şi fără el, lasă că n-o să vă lase Domnul fără ajutor...
- Nu pot renunţa aşa de uşor la Iliuţă, doar este unul dintre cei trei unşi ai Domnului, a dat de atâtea ori Domnul Cuvânt despre el. Ei erau troiţa Domnului... iar poporul...ce-o să zică poporul despre noi?
- Da... dar ar cam trebui ca şi părintele Nicuşor să fie mai înţelegător...
- Nu ştiu, sunt distrusă, nu ştiu ce să mă mai fac cu el, nu vrea să mă înţeleagă deloc...Mă tem să nu se aprindă iar un conflict între ei... ce va zice atunci poporul despre noi?

Pe de altă parte, încă de pe atunci Nicuşor nu se mai sfia să-şi mascheze ura faţă de rivalul său, iar odată a fost auzit rostind printre dinţi:

- Mai bine îl omoram cu mâna mea! Intram şi eu la puşcărie, dar cel puţin ştiu că terminam odată cu porcăria asta!

Ciudată, neverosimilă, şocantă, paralizantă această gândire şi rostire la „arhiereul Domnului”, cel care citea fiecare „Cuvânt” proaspăt la popor cu o voce atât de dulce... care „reproducea fidel vocea Domnului”... Omul ăsta chiar era sănătos la minte?

Atunci, Mihaela a reuşit până la urmă să împace şi capra, şi varza. Au mai trecut câţiva ani, iar Nicuşor s-a învechit în rele şi acum joacă tare. Simte că o are pe Mihaela la mână şi o şantajează. Ştie că Mihaela minte de îngheaţă apele, ştie că nici vorbă ca ea să „audă” Cuvântul, pentru că îl confecţionează singură. Ştie câte compromisuri au făcut împreună, câte bârfe, câte maziliri, câte nedreptăţi, câte minciuni au pritocit amândoi. Şi atunci îşi permite. Conduce el acum destinele pucioşilor prin Mihaela, iar Mihaela îl ascultă, fiindcă nu mai are încotro. Ea nu-şi poate permite un scandal major, care ar putea nărui totul într-o noapte, ca un castel de nisip. Înghite în sec şi tace şi face cum spune Nicuşor.

Vrea Nicuşor să ţină o corespondenţă secretă cu Mana, lăsându-i la loc fix scrisorele de amor? Nimeni nu-l poate opri, dar îl poate descoperi la o adică. Şi chiar l-a descoperit, până la urmă.

O vrea Nicuşor pe Mana adusă de la Târgovişte la Pucioasa, ca alternativă pentru că i-a fost desfiinţată poşta secretă? Mihaela i-o aduce pe Mana la Pucioasa.

Se întâlneşte Nicuşor noapte de noapte pe furiş cu Mana prin cotloane? Mihaela ori se face că nu vede, ori doarme buştean, ori chiar nu vede nimic, căci Nicuşor este isteţ foc, are mintea brici şi nu poate fi prins cu ocaua mică aşa, cu una, cu două. Multe pânde au fost plănuite de cei care-l bănuiau, până a putut fi prins şi dovedit.

Vrea Nicuşor să se mai destindă o oră-două, jucând CanonBall pe calculator (în timp ce adepţii sunt convinşi că el „corectează Cuvântul Domnului”) ? Mihaela se face că nu observă, fiind adânc „cufundată în rugăciune”.

Vrea Nicuşor să-i facă ochi dulci, priviri galeşe şi sărutări de mâini lui Vali M.? Mihaela le vede ca expresii de dragoste frăţească.

Vrea Nicuşor să flirteze la Legănuţ cu Doina D. ? Mihaela îi suportă o zi, îi suportă două, îi suportă o lună, apoi nu-i mai suportă. Îi face bagajele Doiniţei şi o expediază val-vârtej la garsoniera ei din Bucureştii Noi.

A început Nicuşor să tragă la măsea pe furiş? Mihaela habar n-are, dar chelarul „mănăstirii” vede bine cum dispare în fiecare zi câte o sticlă din „vinul Fraţilor” care e pus deoparte în rafturile beciului.

Este Nicuşor demascat pe bloguri despre ce potlogării face? Mihaela îl acoperă ca o mamă bună şi miloasă, reclamând cu tărie că toate cele spuse despre Nicuşor sunt răutăţi omeneşti răscolite de pofta de răzbunare a unor estropiaţi mintal. Din când în când îl mai ceartă, ţipă la el ca o disperată şi îl acuză că a smintit tot „poporul”, se mai dă cu fundul de pământ şi cu capul de pereţi ca să-l impresioneze, dar Nicuşor e acum imun la toate „figurile” acestea.

Pierderile de imagine (şi nu numai!) contabilizate de pucioşi în ultima vreme sunt imense. Ascensiunea insidioasă a lui Nicuşor la putere a dus la dezertarea în masă a unor piese grele din fortăreaţa pucioşilor: Costel, Daniela, altă Daniela, Ionică, Marian, Victoria, Iliuţă, Dănuţ, etc., etc. Şi câţi ar mai fi vrut , săracii, să scape de „raiul” pucios, dar n-au mai avut unde să se retragă, căci toate căile de întoarcere le fuseseră tăiate! Cei care şi-au vândut casele (ca să nu vină cu mâna goală „la Dumnezeu”) nu mai au acum decât o singură variantă: să suporte cu stoicism toate chinurile, nedreptăţile şi umilinţele la care-i supun sistematic liderii pucioşi, care au demonstrat că sunt mânaţi în tot ceea ce fac de o plăcere malefică în a-i perpeli la foc iute pe supuşii lor.