[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (VII)



Duhul Verginicăi vine ca să despecetluiască taina ascultării de Dumnezeu. Aceasta nu este nimic altceva decât… “iubirea de Dumnezeu”. Această învăţătură a duhului Verginicăi este atât de înaltă şi de sublimă, încât însuşi “Atotştiutorul Dumnezeu Al Pucioasei” vine cu interes ca să se înfrupte şi El din ea:

“ Iar Tu, Doamne, să fii pecete de viaţă veşnică prin cuvântul meu, căci Tu eşti Cuvântul vieţii veşnice. Pune pecete de înţelepciune peste mintea şi peste inima fiilor lui Israel, ca să priceapă taina mântuirii, taina ascultării de Dumnezeu, care este iubirea de Dumnezeu. Vino cu mine, vino, Doamne, la Israel, ca să aibă viaţă nouă Israel, viaţă veşnică, Doamne, Cuvinte Doamne.

– O, vom veni, Verginico, mereu, că dulce este învăţătura ta, şi Îmi place să mănânc din ea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 8-11-1996)

“Iubirea de Dumnezeu” este în mare pericol din pricina învăţăturii proorocilor mincinoşi, care au ieşit în lume. Singurii care vor scăpa neînşelaţi de alţi “prooroci” vor fi pucioşii, deoarece ei au “proorocii” lor. Şi mai au de sprijin tare încă ceva: Noua Evanghelie a Cuvântului Pucios. Prin ea răbdătorii pucioşi vor birui cu putere multă, iar nerăbdătorii şi neputincioşii nepucioşi vor fugi la mare şi la munte:

“Pace ţie, poporul Meu, căci tu ai cuvântul Meu, tu cunoşti glasul Meu. Pace ţie, şi stai întru Mine veghind, că mulţi vor veni şi vin în numele Meu, şi pe mulţi vor amăgi, şi mulţi se vor sminti şi se vor vinde, căci fărădelegea e mare, şi din pricina ei iubirea de Dumnezeu se stinge, dar cei răbdători vor birui, căci Evanghelia cuvântului Meu cel nou şi vestea împărăţiei Mele se va vesti şi povesti în toată lumea spre mărturie, şi apoi Eu vin văzut, şi toate se vor sfârşi, şi Eu voi fi, şi mulţi vor fugi la munţi...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 17-12-1996)

Israelul Pucios, copilul iubit al Noului Ierusalim, este chemat la luptă sfântă cu chemarea străbună: “în săbii să ne bătem, sau în iubire de Dumnezeu să ne luptăm (că-i mai dreaptă!)”:

“O, Israele, copil iubit de Dumnezeu, să te lupţi, fiule, în iubire de Dumnezeu, că Eu aşa am zis: "Dacă Mă iubeşte cineva, păzi-va cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi pe el şi vom veni la el şi Ne vom face locuinţă".” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6-04-1997)

Duhul Verginicăi vine din nou şi-i învaţă pe oameni că Iubirea de Hristos nu se poate învăţa în lume, ci numai în afară de lume (adică, în mănăstire – şi nu în orice mânăstire, ci numai în “Mănăstirea mixtă Noul Ierusalim”). Acolo modelul iubirii de Dumnezeu este dat de Maria Magdalena:

“ O, rău e de omul care iubeşte lumea, că acela nu se poate face ucenic al lui Hristos, căci iubirea de Hristos este vrăjmăşie cu lumea, […] Fericit este cel ce vine din lume şi se alipeşte cu dor de Dumnezeu, că acela face ce a făcut Maria Magdalena şi vine şi învaţă iubirea de Dumnezeu.[…]aşa cum a fost şi cu Maria Magdalena care s-a lăsat vindecată şi care a învăţat iubirea de Dumnezeu şi curăţenia inimii şi a duhului şi a trupului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6-04-1997)

Opusul iubirii de Dumnezeu este neiubirea de Dumnezeu. La Pucioasa, aceasta se defineşte printr-un silogism: Neiubirea de Dumnezeu este definiţia bârfei; bârfa înseamnă iubire de sine; deci, “neiubirea de Dumnezeu înseamnă iubire de sine”:

“Ce e aceea bârfă? Bârfa înseamnă neiubire de Dumnezeu. Bârfa înseamnă iubire de sine, fiilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6-04-1997)

Duhul Verginicăi vine şi învaţă “poporul” pucios (Noul Israel de la Pucioasa) că învăţătura de “Cuvânt” de peste Noul Ierusalim este cel care aduce trezvie, sfinţenie şi… iubire de Dumnezeu:

“Aşează-Ţi sărbătoarea cea de azi peste Israel, şi eu Te voi înconjura şi din dreapta şi din stânga cu cuvântul învăţăturii peste Ierusalim, Doamne, că avem nevoie de copii treji şi sfinţi şi calzi cu iubirea de Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6-05-1997)

Pucioşii dau un caracter exclusivist iubirii de Dumnezeu. Dacă ar fi după ei, iubirea aproapelui nu e bună, deoarece “numai iubirea de Dumnezeu este bună”. Ea devine aşadar pentru pucioşi singura prioritate, iar până la ura de aproapele nu mai este decât un pas:

“ Nu ştie omul că numai iubirea de Dumnezeu este bună. [...] Voiesc să împlinesc cu tine şi prin tine această Scriptură a înnoirii lumii, şi de aceea lucrez în tine dar de credinţă şi de iubire de Dumnezeu, şi de ascultare şi de sfinţenie, poporul Meu, că numai pe tine te mai am viu între oameni. “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-06-1997)

Duhul Verginicăi vine şi învaţă “poporul” pucios că “ iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ”, iar preoţii au credinţă făţarnică, fără iubire de Dumnezeu:

“[…]căci iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ. [...]Vine Domnul, poporul meu! Întăreşte-te în credinţă nefăţarnică, […] căci iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ. [...] Va veni Domnul la voi şi Se va îndrepta din nou spre cei ce stau peste biserică. Fiţi treji, că vine Domnul şi bate iar şi suflă iar cu cuvântul ca să risipească credinţa cea făţarnică şi să pună în locul ei iubire de Dumnezeu şi credinţă sfântă.”“ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-10-1997)