[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (VIII)

A doua venire a Domnului pe pământ a avut deja loc, la Pucioasa. “Credinţa nefăţarnică” propovăduită aici şi “iubirea de Dumnezeu” îi vor face pe toţi românii creştini pucioşi, şi ei se vor numi apoi “neamul lui Dumnezeu”. Deşi schisma avusese loc deja în Biserică, în anul 1993, “Domnul” Pucios pretinde că n-a venit nici să strice, nici să dezbine :

“M-am coborât acum două mii de ani şi M-am făcut Fiul Omului […] Iar acum după două veacuri iarăşi M-am coborât din cer cuvânt venit din Tatăl peste neamul românilor ca să fac din români neamul lui Dumnezeu prin credinţă nefăţarnică şi prin iubire de Dumnezeu. N-am venit să stric, nu M-a trimis Tatăl să dezbin, ci M-a trimis ca Stăpân ...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-10-1997)

Pucioşii dau noi definiţii pentru “iubirea de Dumnezeu”: 1. o condiţie a închinării; 2. o urmare a credinţei; 3. o expresie a aplecării (supunerii/ascultării):

Fără iubire de Dumnezeu nimeni nu se poate închina lui Dumnezeu cu viaţa lui, [...] din credinţă se naşte iubirea de Dumnezeu, şi din iubire se naşte lucrarea închinării, [...]adevărata aplecare este iubirea de Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-03-1998)

Apoi, încă o nouă definiţie pentru “iubirea de Dumnezeu”: o virtute care defineşte postul. Totodată, se repetă una din definţiile anterioare (“o condiţie a închinării”):

“Post înseamnă iubire de Dumnezeu şi de oameni. [...]din credinţă se naşte iubire de Dumnezeu, şi din iubire se lucrează lucrarea închinării,…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-03-1998)

Bisericile ortodoxe sunt lipsite de oameni cu “iubire de Dumnezeu”:

“Ziua învierii Mele nu este primită şi trăită cu sfinţenie şi cu iubire de Dumnezeu. Se umplu bisericile de oameni desfrânaţi şi bolnavi la suflet şi nevindecaţi, şi apoi se duc într-ale lor şi îşi petrec petrecerea lor în ziua învierii Mele.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 19-04-1998)

Cine nu ţine la “Cuvintele” de la Pucioasa nu are “iubire de Dumnezeu”:

“[…] cine nu Mă iubeşte pe Mine nu ţine cuvintele Mele, iar credinţa fără faptele ei este moartă şi nu este credinţă şi nu este iubire de Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-06-1998)

Înainte de radicalizarea interpretării conceptului de iubire faţă de Dumnezeu (promovată de pucioşi prin mesajul datat 6 mai 2001), chiar şi pucioşii considerau cele două formulări ca fiind echivalente. Un mesaj pretins că vine de la “duhul lui Ilie” foloseşte în aceeaşi frază şi în acelaşi scop formulările echivalente “iubirea de Dumnezeu” şi “iubirea pentru El” (pentru Dumnezeu):

“Iubirea de Dumnezeu este boldul care înţeapă moartea. Ea este biruinţa morţii, este viaţă fără de moarte, viaţă fără de păcat, fiilor. Iubirea de Dumnezeu a fost taina cea care l-a făcut nemuritor pe Ilie, cel ce a fost mai tare ca moartea, biruind-o în trupul său. [...] Iubirea de Dumnezeu este boldul morţii, este viaţă fără de moarte. Eu […] Când eram copilaş, Domnul mă hrănea cu temerea de El, iar când am crescut, Îl hrăneam eu pe Domnul cu iubirea mea pentru El.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 2-08-1998)

Pucioşii nu mai consideră că BOR este o biserică adevărată, deşi toţi au fost botezaţi în biserici aparţinând BOR. Pe atunci BOR părea că este adevărată ( însă – zic ei – numai cu numele, şi fără a avea “iubire de Dumnezeu”), dar acum, de când a apărut biserica alternativă BNI (Biserica Noul Ierusalim), nu mai este, căci s-a lepădat de “Dumnezeul” Pucioasei:

“ Biserica din România, care-şi zicea cea adevărată, cea ortodoxă, nu mai este, căci s-a unit cu păgânii, aşa cum a făcut poporul Meu Israel, care s-a unit cu neam străin şi n-a mai fost cu Mine, şi a căzut de la Dumnezeu şi s-a făcut popor păgân. Aşa s-a întâmplat şi cu biserica cea de azi. O, după ce că era doar cu numele a Mea, după ce că n-avea iubire de Dumnezeu, s-a mai şi lepădat de Mine, făcând legământ străin de părinţi, călcând testamentul părinţilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 29-08-1998)