Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Ca acestea ?
|
Da. Cred ca acestia sunt greu de contestat, desi...in problematica noastra (din perspectiva ne catolica) sunt prezentati a avea doar opinii personale, in discordanta cu invatatura lui Fotius, care, chipurile, ar avea o autoritate mai mare in domeniu.
Daca invatatura acestor mari sfinti, dinainte de Fotius, e considerata parere personala, nici invatatura lui Fotius (care sustine ca Duhul purcede NUMAI de la Tatal) nu poate trece pragul nivelului de parere personala, in aceasta problematica.
Dupa nivelul de autoritate al Scripturii, care in tema noastra e destul de interpretabil (fiecare "tabara" pro sau contra argumentului nostru isi gaseste minima sustinere biblica, dar care ramane, totusi minima sustinere, nu exhaustiva, nu suficienta), este nivelul de autoritate a sinoadelor ecumenice, ca expuneri solemne a invataturii Sfintei Traditii, deasupara opiniilor personale ale unora sau altora.
Cei care au avut anterior pareri personale contrare invataturii expuse intr-un sinod ecumenic, nu sunt considerati eretici (daca nu mai sunt in viata dupa proclamarea invataturii sinodului ecumenic).
Rasaritul ne mai avand un sinod ecumenic dupa 1054 (sugerand ca nici apusul nu a mai putut avea ecumenicitatea necesara in lipsa reprezentantilor patriarhiilor rasaritene), intreaga problema este lasata inca in discutie (deci la nivel de pareri personale).
Asadar suntem de acord ca un sinod ecumenic are mai mare autoritate decat parerile personale (uneori diferite) chiar ale unor mari sfinti?
Atunci sa asteptam un asemenea sinod ecumenic.
Daca vedem ca in istorie au fost sinoade locale (in rasarit) care au devenit ecumenice prin acceptarea patriarhului de apus, a papei, procedeul ar putea functiona si invers: ceea ce acum rasaritul considera sinod particular (Lion sau Florenta), la un moment dat sa fie acceptat de patriarhii din rasarit si ...sa devina sinod ecumenic (cum, dealtfel, a / au si fost considerate in epoca).
Dar o asemenea perspectiva (inca) este departe de situatia actuala, mult mai complexa decat in primul mileniu. Atunci existau doar cinci patriarhi, si se cunostea o ordine de autoritate si intre aceste patriarhate (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim). Astazi sunt mai multe patriarhii, si nu se prea cunoaste o ordine de autoritate (decat Moscova isi aroga dreptul de importanta suprema intre bizantini, pornind, probabil, (si) de la consideratia numarului de credinciosi). Sa nu mai luam in discutie existenta in unele teritorii a unor ierarhii paralele, antagoniste.