[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (X)

Într-un mesaj se declamă că la Pucioasa pretenţiile liderilor pucioşi şi criteriile de selecţie stabilite de ei sunt atât de severe, încât puţini trec de probele impuse. Pentru proba “iubire de Dumnezeu”, cu greu s-au găsit oameni care să corespundă standardelor ridicate aplicate de liderii pucioşi pentru măsurarea acestei iubiri:

“N-am putut pune deoparte mai mulţi pentru lucrul Meu de strajă aici, că iubirea de Dumnezeu aşa cum se cere ea să fie din creştin, nu Mi-au dat-o mulţi, şi n-am putut sorta mult grâu bun pentru aici pentru ca să crească din el din grădină calea Mea peste pământ, calea Mea cea cu dreptate.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 19-03-2000)


Liderii pucioşi sunt ucenicii cei credincioşi, iar credinţa lor în “lucrarea” pucioasă rodeşte iubirea de Dumnezeu:

“O, astăzi Mi s-au închis toate drumurile spre om, dar Eu lucrez tainic, şi sunt Cel tainic şi îmi fac copii ucenici, că am putere, şi cu ea îi umbresc pe ei şi îi fac credincioşi, şi sfinţi îi fac apoi, căci credinţa rodeşte iubire de Dumnezeu în om.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-2000)

Pucioşii consideră că Maica Domnului este exemplul de combustie perfectă de iubire de Dumnezeu din “grădina Cuvântului” de la Pucioasa:

“O, cine a mai cunoscut focul iubirii aşa cum a ars el în tine pentru Mine? Te dau tuturor, mamă, ca să se vadă ce este iubirea de Dumnezeu, şi te dau iubire în grădina cuvântului Meu, ca să am darul iubirii în grădina venirii Mele şi să Mă alin de la el, mamă, aşa cum Mă alin de la tine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-10-2000)

Iubirea de Dumnezeu, alături de sfinţenie şi de viaţă creştină practicantă, certifică înţelepciunea celui ce le are, pentru împărăţia cerurilor. “Dumnezeul” de la Pucioasa se plânge că-i lipseşte un asemenea om, deşi pretinde că are un “popor” întreg sub ascultare:

“Am lipsă de om cu înţelepciune pentru împărăţia cerurilor, care este sfinţenia şi iubirea de Dumnezeu şi viaţa lui Dumnezeu înăuntrul omului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 18-03-2001)

Tot omul de pe pământ este lipsit de deşteptăciune, de înţelepciune, şi nu se îmbată cu “iubire de Dumnezeu” pentru Dumnezeul de la Pucioasa, care aduce copiilor săi (liderii pucioşi) cuvântul buneivestiri pentru om:

“O, copii care-Mi primiţi cuvântul buneivestiri pentru om! Omul se dă deştept şi mare şi vestit întru toate îndeletnicirile lui. E plină lumea şi pământul de vestirile de la om, de îndeletnicirile de la om, dar în iubirea de Dumnezeu nu este omul deştept. Cea mai mare înţelepciune a omului asta ar fi: iubirea de Dumnezeu, dar pe ea n-o alege omul ca să umple apoi pământul cu ea şi cu vestea ei. [...] O, fiilor care-Mi primiţi venirea, omul se îmbată de vin şi de toate băuturile pe care şi le face pentru masa lui, dar de iubirea de Dumnezeu nu se îmbată omul aşa cum s-au îmbătat din masa Mea cu ei cei ce au petrecut cu Mine pe pământ până în răstignirea Mea şi după învierea Mea. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-2001)

Liderii pucioşi, care pretind că primesc sistematic “Cuvânt” din de cer, sunt lăudaţi de “Dumnezeul” lor care le spune că sunt copii frumoşi şi au pe faţă chipul Lui, iar frumuseţea lor este “iubirea de Dumnezeu”, de Dumnezeul lor:

“Eu vouă, copii ai Ierusalimului, vă spun adesea că sunteţi copii frumoşi şi vă spun să fiţi frumoşi. Dar ce este omul frumos cu frumuseţea pe care o pun Eu pe voi şi pe chipurile voastre? Ea este iubirea de Dumnezeu, care aduce în creştin chipul Meu şi viaţa Mea şi lucrarea Mea cu care Mă înfăţişam Eu înaintea Tatălui în vremea lucrului Meu pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 15-04-2001)

Cea mai mare putere în om, cea mai mare mângâiere, cea mai mare biruinţă în om este“iubirea de Dumnezeu”; ea “este mir pentru Domnul” (Pucioasei). Acest postulat va mai rămâne însă valabil doar 7 zile !!! când va fi detronat de pretinsa superioritate a “iubirii pentru Dumnezeu”:

“Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! Auziţi, voi, oamenilor! Auziţi şi voi, creştinilor! Şi auziţi, voi, fii ai Domnului! Voi, cei chemaţi, şi voi, cei aleşi, şi voi, cei credincioşi şi sfinţi, auziţi iubirea mironosiţelor! Iubirea de Dumnezeu este mir pentru Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 29-04-2001)

Într-adevăr, după doar 7 zile, la 6-05-2001, se introduce conceptul revoluţionar de “iubire pentru Dumnezeu”, care “este cea mai frumoasă lucrare pe care o poate zidi omul între pământ şi cer”şi care va trebui să înlocuiască “iubirea de Dumnezeu” ca pe ceva depăşit. Este vorba de o “minune” care la rândul ei a ţinut ... mai puţin de 5 luni, când începe să se revină treptat tot la formula “iubire de Dumnezeu”:

“Iubirea de Dumnezeu o au mulţi în felul lor şi după măsura lor, dar iubirea pentru Dumnezeu e floare rară, fiilor copii. Iată cât se iubeşte omul pe sine! Toată iubirea şi-o păstrează pentru el omul. Chiar şi iubirea de Dumnezeu, tot lui şi-o dă, căci omul dă să se folosească de Dumnezeu în nevoile lui omeneşti şi trupeşti. O, este mare lucrare să vină pe pământ iubirea pentru Dumnezeu. Această hărnicie pentru ascultarea de acest cuvânt este cea mai frumoasă lucrare pe care o poate zidi omul între pământ şi cer. Eu am avut sfială înaintea Tatălui şi când l-am zidit pe om, şi când i-am dat din Mine, şi când l-am păstorit, şi când l-am vindecat, şi când l-am mângâiat, şi când l-am dojenit, şi când l-am iubit. Dar omul când Mă iubeşte, nu ştie să aibă sfială, şi îşi ia iubire de la Mine, şi de aceea Mă iubeşte. Dar ca să aibă el iubire multă pentru Mine, ba. Iar Eu stau sfios de şapte mii de ani în slujba omului şi îi dau din cer, şi ia şi cel bun şi cel rău, dar Eu nu iau pentru Mine de la om, şi ce este al lui nu este al Meu, că e al lui. […]Iubirea pentru Mine îl face pe om să nu se mai oprească pentru sine nici un strop, ci numai pentru Dumnezeu şi la cererea lui Dumnezeu.[...] “Mulţi ar voi să vină la Mine, dar pentru ei, nu pentru Mine, fiilor. La cererea Mea sunt prea puţini care ar da să vină, dar sunt mulţi care dau să vină la cererea lor, la dorinţa lor. Eu când i-am peţit pe apostoli, M-am dus Eu după ei, iar cei ce vin aşa, sunt cei mai iubiţi. De ce sunt cei mai iubiţi? Pentru că răspund chemării pe care le-o fac Eu pentru Mine ca să le dau slujbă în planul Meu cel de la Tatăl peste pământ. Fericit şi iubit şi prea iubit este cel ce Mă aude zicându-i: „Vino după Mine!”, şi el să vină, că de acela am Eu nevoie, şi aceasta este iubirea cea pentru Dumnezeu. [...] Iubirea pentru Dumnezeu, ea este cea care aduce veşnicie peste toate. [...]Iată, nu pot oamenii să aibă iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Dar tu învaţă mereu această mare minune, această măreţie pe care o ai tu de la Mine pentru cei ce au iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Şi dacă tu n-ai cunoscut până să fii al Meu iubirea de Dumnezeu, iată, Eu te-am învăţat ceea ce este mai mult. Te-am învăţat iubirea pentru Dumnezeu, poporul Meu, şi prin ea îmi eşti tu Mie popor. [...] Cine are iubire de Dumnezeu, se hrăneşte cu ea şi şi-o cântă şi şi-o vesteşte, dar cine are iubire pentru Dumnezeu, acela şi-o jertfeşte pentru Dumnezeu, la cererea lui Dumnezeu. Amin. [...] cel ce stă jos, acela nu merge, iar cel ce merge la cuvântul Meu, acela a învăţat iubirea pentru Dumnezeu. [...] O, copilaşi trudiţi şi zdrobiţi sub grijile Mele [...] Învăţaţi poporul care este cu voi să stea în hăinuţă sfântă şi să iubească iubirea cea pentru Mine. Şi dacă voieşte, să vă iubească şi pe voi, dar nu pentru voi şi nici pentru ei, ci numai pentru Mine. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)