Si pentru mine constituie o problema prietenii cu care nu pot vorbi despre Dumnezeu, despre o carte de suflet citita, despre predica de duminica...Uneori nu mai vreau sa merg la intalnirile de la care vin parca mai golita sufleteste fata de cum am plecat de acasa. In cea mai mare parte, prietenilor mei nu le plac discutiile despre crestinism, se eschiveaza de la aceste discutii, sunt plictisiti. Si descopar ca daca nu pot vorbi cu ei despre crestinism, parca nu am nimic de vorbit.Suna egoist, dar prefer sa stau acasa sa citesc o carte care-mi este folositoare decat sa mai merg la o cafea si sa ascult sau sa vorbesc ''baliverne''.
Asta nu inseamna ca nu-i ascult vorbind despre viata lor, despre ce li s-a intamplat dar parca nu imi e suficient. Si cu cat trece timpul, cu atat simt nevoia mai acut ca oamenii dragi mie sa-l descopere pe Dumnezeu.
__________________
Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!
|