[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XII)

“Duhul” de la Pucioasa vine trimis de Tatăl Lui ca să-l înveţe pe om să nu mai fie o stârpitură, adică să asculte odată cu iubire de “Dumnezeul” Pucios - Tatăl şi de “Cuvântul” Pucios, Fiul Lui:

“Tu eşti o stârpitură dacă nu asculţi de Dumnezeu. De şapte mii de ani asculţi de tine şi nu de Dumnezeu, şi nu poate omul să se lepede de sine dacă nu are cine să-l înveţe iubirea de Dumnezeu, şi apoi viaţa cea din cer pe pământ în om. Am venit din nou după tine. Mă trimite Tatăl când vin, şi altfel nu vin, şi îţi spun aceasta ca să-ţi amintesc că tu asculţi de tine şi nu de Dumnezeu, iar Eu ascult de Tatăl când vin după tine...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-06-2003)

Liderii pucioşi urmează să pună peste popor iubirea de Dumnezeu şi dorul de El mereu, ca să-l facă frumos şi sfânt:

“Cel ce primeşte cu dor şi cu dragoste învăţătura, acela primeşte şi creştere, acela primeşte iubire, şi cu ea e dulce înaintea Mea şi înaintea oamenilor, căci iubirea de Dumnezeu este iubirea care-l face frumos, care-l face sfânt pe om. Aceasta să puneţi voi peste popor, iubirea de Dumnezeu şi dorul de El mereu, mereu, fiilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-06-2003)

Omul refuză să primească “Duhul” grăitor de “Cuvânt” de la Pucioasa, prin care ar fi să-i vină fericirea lui, care este iubirea de Dumnezeu. Omul vrea numai fericirea şi binele şi împlinirea dorului lui, dar nu vrea să lucreze şi pentru dorul, binele şi fericirea lui Dumnezeu:

“Dar iată, şi azi grăiesc, şi Eu însumi vin de la Tatăl şi grăiesc, şi nu vrea omul să aşez peste el fericirea lui, iubirea de Dumnezeu, prin care-i vine omului toată pacea şi toată fericirea şi toată bucuria care-l face pe om asemenea Mie. Omul însă nu vrea de la Mine decât binele lui, iar când dorul Meu nu se mai potriveşte cu dorurile lui, cu plăcerile lui, cu bucuriile lui, omul Mă aruncă, Mă necinsteşte pentru numele lui, şi apoi prin el este dispreţuit de oameni numele Meu, numele lui Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-7-2003)

Iubirea de Dumnezeu ar fi să fie mare slavă în om, dar omul umilit nu mai caută la slava sa, căci creştinul de rând nici nu ştie ce este slava şi nici nu iubeşte slava sa. Să se uite omul la creştinii pucioşi, dacă vrea să vadă adevărată slavă în om. Va vedea slavă măreaţă şi neumilită, adevărata slavă care s-a aşezat peste pucioşi, după ce a coborât din cer pe pământ. Pucioşii cheamă, cu mâinile ridicate la cer, duhul sărbătorii care va veghea asupra apropiatului “Festival al Creştinătăţii Rromâneşti” ca să se aşeze peste toţi cei chemaţi (simpatizanţi, adepţi, sfetnici, fideli, confidenţi, consăteni, artişti, curioşi, public) ca să vină la “izvorul vieţii” (“Cuvântul Divin de la Pucioasa”) şi să vadă că mare slavă se coboară pe pământ peste poporul pucioşilor, în care trăieşte iubirea de Dumnezeu, adevărata slavă a omului pe pământ:

“O, fiilor, mare slavă este în om iubirea de Dumnezeu. Dacă omul ar şti şi ar voi să ştie ce este slava şi dacă ar iubi slava, ar căuta slava iubirii de Dumnezeu şi s-ar desfăta în ea ca în cea mai curată fericire, dar omul nu ştie ce este slava în om. Daţi putere slavei Mele în voi, căci iubirea de Dumnezeu este slava cea nepieritoare de peste om şi frumuseţea care nu se poate vedea mai multă ca în cei ce o au pe ea prin iubirea lor de Dumnezeu, care este slava lor. Să se uite omul la voi şi să facă roade vrednice de pocăinţă spre iertarea păcatelor ascunse şi neascunse, că mare slavă se coboară pe pământ peste cei în care trăieşte iubirea de Dumnezeu, adevărata slavă a omului pe pământ. Amin. O, fiilor, ridicaţi mânuţele şi cereţi-Mi duh de sărbătoare cu iubire de Dumnezeu în ea peste voi şi peste cei ce vor veni la izvorul vieţii prin chemarea Mea. Cereţi-Mi să vă fiu mângâiere şi putere şi pace şi iubire în voi, ... “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 11-09-2003)

Iubirea de Dumnezeu este pavăză pentru păcatul ascuns în om, pentru iubirea de sine care alungă iubirea de Dumnezeu din om. Vine însă din cer “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” ca să-l cheme pe om la viaţă. Liderii pucioşi sunt îndemnaţi ca să le facă daruri consătenilor lor săraci şi necăjiţi, ca să fie aceştia îndatoraţi “Dumnezeului” Pucioasei cu dorul şi cu darul credinţei şfinte, pucioşeşti:

“Nici un om nu poate veghea împotriva păcatului din el decât prin iubire de Dumnezeu şi mereu iubire, aşa încât viaţa lui să însemne Dumnezeu şi nu om. [...] omul prin iubirea de sine îi alungă pe îngerii Mei şi nu prin altceva, iar de la aceasta se nasc toate cele ce îl despart pe om de iubirea de Dumnezeu, care este paza de toată despărţirea de Dumnezeu a omului. [...] Am venit cuvânt pe pământ ca să-l chem pe om la viaţă, iar viaţa înseamnă sfinţenie şi iubire de Dumnezeu de-a pururi [...] Iar pentru osteneală vă voi ajuta să puteţi înmiit şi să lucraţi şi să miluiţi pe omul necăjit de sarcinile lui, fiilor, ca să-l fac dator pe el cu iubirea de Dumnezeu, cu dorul şi cu darul credinţei sfinte, care-l face sfânt pe om la duh, la suflet şi la trup.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-09-2003)

Nici Iuda n-a răspuns la îndemnul universal la pocăinţă, la milă şi la iubire de Dumnezeu, pentru că nici la Cina de Taină el nu s-a împărtăşit cu duh de pocăinţă, cu mărturisire şi cu iubire de Dumnezeu, ci cu ascundere şi cu vânzare către vrăjmaşi:

“ Dar şi acolo, la cina cea de taină, a fost între ei om ascuns în sine şi pe care am voit să-l trag spre pocăinţă, măcar după ce am fost pus pe cruce ca să mor pe ea, şi prin ea să-i trag pe toţi la Tatăl, prin milă şi iubire de Dumnezeu. Iuda însă n-a mai venit să se împace cu Mine, şi nu Mi-a făcut bine dacă a făcut aşa. […] Cina cea de taină […] trebuie să fie tainică şi cu duh de pocăinţă şi de iubire de Dumnezeu luată, căci omul care umblă cu Dumnezeu, nu trebuie să se ascundă de Dumnezeu, ci numai de vrăjmaşii lui Dumnezeu, care le fac cruce celor ce iubesc pe Dumnezeu împotriva iubirii omeneşti de pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 27-09-2003)

Duhul care îşi ia numele “Şfântul Nicolae” ia cuvântul şi îi mustră pe preoţii din bisericile lumii că se rezumă la slujbele din biserici şi nu mai fac pastoraţie şi prozelitism pe pământ, şi astfel pe pământ nu mai este iubire de Dumnezeu:

“E gol pământul de Dumnezeu, o, oameni ai bisericii lumii, iar voi faceţi slujbe în bisericile voastre, şi peste pământ nu umblaţi ca să vedeţi cum mişună păcatele peste oameni, şi iubirea de Dumnezeu nu mai este pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 19-12-2003)