[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XIII)

Liderii pucioşi îşi binecuvintează un nou automobil şi pe cei care l-au dăruit lor, cu care vor răspândi “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” (Evanghelia cea Nouă) peste pământ, ca nişte lucrători de rugă şi de iubire de Dumnezeu care aduc vestirea cea nouă şi aşteaptă roadele ei, căci sunt vrednici de plata lor:

“Binecuvântată să fie corăbiuţa cea nouă. Amin. Binecuvântaţi şi duhovniceşti să fie cei ce au pus acest dar înaintea Mea şi a voastră. Şi se vor înmulţi binefacerile cele pentru lucrul Evangheliei Mele peste voi şi peste pământ, dar staţi-Mi lucrători de rugă şi de iubire de Dumnezeu, fiilor, că voiesc să pot cu multul pentru vestirea Mea peste oameni. înteţiţi vestirea Mea peste pământ şi lucraţi mai mult pentru ea ca să vă aducă ea vouă roadele ei, fiindcă vrednici sunt lucrătorii de plata lor, de pâinea lor şi de haina lor şi de apa lor şi de acoperişul lor. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-01-2004)

Duhul care îşi ia numele “Şfântul Ioan Botezătorul” ia cuvântul şi arată cum credinţa în Dumnezeu aduce iubire de Dumnezeu în om: prin preotul învăţător şi botezător peste om. Dar dacă preotul nu este şi apostol de Duh Sfânt, botezul lui nu este valid, ci o ceremonie omenească. Toţi cei care botează şi sunt botezaţi, dar nu-l urmează pe “Domnul” Pucioasei, urmează pe diavolul şi fac faptele diavolului:

“Credinţa în Dumnezeu aduce iubire de Dumnezeu în om şi veghe şi faptă de Duh Sfânt pe pământ. Moare om de la om şi nu mai este învăţător pentru pocăinţă pe pământ şi nu mai este botezător peste om, căci preotul care botează trebuie să fie apostol de Duh Sfânt, iar altfel botezul rămâne obicei fără de lucrare din cer, de vreme ce toţi cei ce botează şi toţi cei botezaţi fac faptele diavolului şi nu ale lui Dumnezeu, căci cei ce nu urmează pe Domnul, urmează pe diavolul.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 20-01-2004)

O nouă chemare a liderilor pucioşi către supuşii lor, ca să pregătească în pripă şi cu trudă şi cu mult zel un alt “Festival al Creştinătăţii Rromâneşti”, le promite acestora că se vor adăpa din izvorul de Cuvânt de la Pucioasa cu apa cea vie, viaţa cea veşnică, iubirea de Dumnezeu, petrecerea cu sfinţii şi cu îngerii în duh dumnezeiesc:

“Vă aşez la lucru cu trudă pentru pregătirea zilelor Mele de sărbătoare cu voi şi cu cei ce prin iubirea lor de Dumnezeu se vor aduna la fântâna Duhului Sfânt, la praznic de Rusalii, iar Eu îi voi întâmpina cu duhul şi cu cuvântul gurii Mele, şi cu dor doresc ca cel ce va bea din apa Mea, să se facă în el izvor spre a-şi adăpa în el viaţa cea veşnică, iubirea de Dumnezeu, petrecerea cu sfinţii şi cu îngerii în duh dumnezeiesc, căci cel ce se închină lui Dumnezeu, trebuie să se închine în duh şi în adevăr. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 9-05-2004)

“Domnul” de la Pucioasa le cere pucioşilor, cu plânsul pe obraz, să aibă grijă ziua şi noaptea de plăcerea Lui, iar pe Sfânta Maria Egipteanca le-o dă ca model de iubire de Dumnezeu:

“Vă rog însă, cu plânsul pe obraz, aveţi grijă de plăcerea Mea şi umblaţi pentru ea ziua şi noaptea. Aveţi grijă de zilele de post, să fie ele pline de pace şi de răbdare şi de rugăciune şi de iubire de Dumnezeu şi de iubirea Mea dintre voi, şi cereţi şi vi se va da, şi bateţi şi vi se va deschide. Amin, amin, amin. Vă amintesc, fiilor, de Maria Egipteanca, cea care a rămas în amintirea neamului creştinesc. Învăţaţi de la ea iubirea de Dumnezeu şi răbdarea şi pocăinţa şi nădejdea şi credinţa, fiilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 29-03-2004)

“Domnul” de la Pucioasa e adânc îndurerat şi plânge de la om, căci oamenii se duc la biserică la preoţi neduhovniceşti în loc să se adune în biserica Lui, în jurul Lui, şi să-L aibă de învăţător peste ei şi să-I slujească şi să asculte de El, având ei doar o singură ţintă, iubirea de Dumnezeu:

“Cei ce sunt adevăraţii fii ai bisericii Mele, aceia cred şi împlinesc cuvântul iubirii de Dumnezeu în iubirea dintre ei care are drept ţintă să-L mărturisească pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, căci altă ţintă iubirea de Dumnezeu nu are, poporul Meu, dar oamenii sunt fără învăţător peste ei şi nu ştiu să se adune în jurul Meu când se duc la biserică dacă preotul nu este duhovnicesc ca să-L slujească pe Dumnezeu şi nu pe el însuşi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 11-09-2004)

“Domnul” de la Pucioasa e ascultat numai de cei morţi, iar cei vii nu-L ascultă ca să-I urmeze Lui cu iubire de Dumnezeu:

“Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi glasul Meu umple cerul şi pământul şi locuinţa morţilor când grăiesc, iar cei din morminte aud glasul Meu şi vin la chemarea Mea, şi Mă doare, cu durere dumnezeiască Mă doare că cei vii cu trupul nu dau să audă glasul Meu care-i cheamă pe ei de la moarte la viaţă, de la ei la Mine, ca să fiu Eu bogat de oameni cu iubire de Dumnezeu în ei […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 3-10-2004)

Duhul care îşi ia numele “Şfânta Cuvioasă Parascheva” ia cuvântul şi demonstrează că că iubirea de Dumnezeu nu este iubirea lui Dumnezeu. În timp ce iubirea de Dumnezeu este imperfectă, iubirea lui Dumnezeu în om ajunge la perfecţiunea iubirii: ea “urăşte pentru ca să iubească adevărul” şi abia aşa scapă de anatema. Cei care nu pot aşa, se încântă pe sine şi se mângâie cu păcatul cel mare al neiubirii de Dumnezeu:

“– Tu, Doamne, cu sfinţii lucrezi în cer şi pe pământ, iar cu cei ce lucrezi Tu, cu aceia vii când vii pe pământ. Te-am iubit pe pământ cu dragostea Ta din mine, nu cu dragostea mea de Tine, şi le spun celor ce iubesc pe Dumnezeu că iubirea de Dumnezeu nu este iubirea lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu în om nu mai iubeşte lumea şi duhurile ei, ci ea urăşte pentru ca să iubească adevărul, iar cel ce nu iubeşte adevărul, care-l face liber de sine pe om, acel om este vrăjmaş lui Dumnezeu şi este anatema, căci scris este: "Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema". […] O, ce păcat mare! Să se încânte omul cu neiubirea de Dumnezeu, cu călcarea poruncii iubirii de Dumnezeu şi să numească aceasta mângâiere a lor!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 27-10-2008)