În prealabil postat de Ducutu
Pai, "presiunea" era ca trebuia sa se ajunga la un document final, pe care sa il semneze...sau nu.
In ce priveste tema mituirii, aparuta ca suspiciune (doar dupa intoarcerea delegatiei bizantine la Constantinopol), cred ca nu prea sunt temeiuri serioase sa fie luata in seama.
Ori, daca ii consideram atat de coruptibili pe bizantini...de ce sa nu fie valabila si suspiciunea ca turcii i-ar fi mituit (a doua oara, ha-ha) si asa si-au retras semnaturile. Eu nu cred ca au fost mituiti. Latinii isi notau tot banutul pe care il dadeau grecilor, dar nu il dadeau asa, oricui, ci fusese stabilit cine se ocupa de ridicarea sumelor convenite pentru hrana si necesitati cotidiente. Exista chitante si au fost publicate. A aduce in discutie asemenea suspiciuni, in probleme de credinta...mi se pare destul de rautacioasa tema.
Nu erau ierarhi coruptibili in halul acesta. Unii dintre ei erau adevarati asceti, ce duceau o viata monahala care a trezit si avantul latinilor. Cei mai multi, probabil, isi facusera ucenia pe la Athos, sau prin celebre manastiri din rasarit. Apoi, unii erau reprezentanti ai celorlalti patriarhi rasariteni - pai si acei patriarhi sa nu fi stiut pe cine trimit...putin probabil.
Rasaritenii s-au castigat stima in fata apusenilor, prin viata si invatatura lor. La fel si apusenii, au avut in sinod oameni chiar deosebiti, cu o viata ascetica exemplara, care pe temeiuri spirituale s-au si imprietenit cu rasaritenii si au pastrat asemenea prietenii si dupa sinod.
Acum, pentru un ortodox, a vorbi frumos de ceilalti delegati rasariteni participanti la sinod, pare aproape o blasfemie, si, implicit o acuzare asupra Sfantului Marcu din Efes. Cred ca exista si aici nuante. Marcu ramane insemnat si respectat pentru rasariteni, si nu numai, in primul rand pentru viata sa ireprosabila, sub aspectul rugaciunii si ascezei. El si-a spus punctul de vedere, chiar daca nu a fost inteles de majoritate. Si-a aparat crezul. Ceilalti, au inteles perspectiva apuseana si au considerat-o ca nu se opune invataturii rasaritene. Ei au trebuit sa isi apere pozitia, in primul rand, in interiorul delegatiei bizantine...unde Marcu era un stralucut aparator a tezelor sale. Abia apoi, au expus ajuns la discursuri si dialoguri in sinod, unde Marcu a fost gasit potrivit sa raspunda la obiectiile latine si, la randul sau, sa ridice obiectii la invatatura apusenilor...
|