[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XIV)

Iubirea de Dumnezeu vine după cunoştinţa vieţii, şi aşa poate ea să aducă cu sine naşterea de sus, din cer:

“ Vin Eu şi îi spun omului taina aceasta, care a fost înţeleasă şi purtată peste pământ de apostolii Mei cei îmbrăcaţi în Duhul Sfânt, pentru ca prin El, prin Duhul Sfânt, să o împartă peste oameni şi să ia oamenii cunoştinţa vieţii şi apoi iubirea de Dumnezeu [...] Cine are iubire de Dumnezeu, acela poate, iar cine are iubire de el însuşi pe pământ, acela nu poate să se nască de sus, din cer, din Mine […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-07-2005)

Iubirea de Dumnezeu se învaţă numai din Cartea de la Pucioasa, Scripturile cele Noi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, în care vorbesc multe duhuri , printre care a vorbit şi duhul lui Ilie despre această iubire, în ziua sărbătorii lui (20 iulie/2 august):

“– O, poporul Meu, s-a făcut cuvânt în cartea Mea Ilie proorocul. Învaţă bineiubirea de Dumnezeu, poporul Meu. Vezi cum citeşti în Scripturi despre lucrarea celor binecuvântaţi de Tatăl Meu la venirea Mea cu plata pentru lucrul fiecăruia.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 2-08-2005)

Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie har ceresc în om. “Domnul” Pucioasei se teme să nu rămână dator cu ceva omului care nu are har:

“ Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie har ceresc în om, poporul Meu. [...] De două mii de ani am spus acest cuvânt, şi de două mii de ani cei ce dau să vină după Mine se fac farisei între Mine şi ei, căci omul nu are har, nu are iubire de Dumnezeu pentru Dumnezeu, ci are pentru sine, şi Mă scoate pe Mine dator pentru calea lui înspre Mine. [...] Iubirea de Dumnezeu se face har ceresc în om, şi se împarte, şi Îl împarte pe Dumnezeu când ea este ca Dumnezeu în om” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-2006)

Într-un dialog între “Domnul Pucioasei” şi “Maica Domnului Pucioasei” ( dialog la care au tras cu urechea şi liderii pucioşi şi l-au consemnat cuvânt cu cuvânt), El îi explică Ei că numai cel ce are duh smerit poate să asculte cu iubire de Dumnezeu , şi viceversa, cel ce are duhul ascultării este smerit şi păzit la suflet de orice ispită:

“O, mama Mea, am petrecut cu sărbătoarea ta în mijlocul poporului cuvântului Meu. Viaţă călăuzită voiesc să aibă el. Cel ce ascultă din iubire de Dumnezeu, acela are duh smerit şi ţine departe de el orice ispită, orice încercare, căci duhul ascultării aduce în inima omului smerenia cea păzitoare de suflet, mamă. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28-08-2006)

Într-un dialog tainic între “Tatăl Savaot al Pucioasei” şi “Fiul Emanuel al Pucioasei” (recepţionat şi consemnat cuvânt cu cuvânt de către liderii pucioşi) sunt blamaţi acei care, din neiubire de Dumnezeu, se cred şi se fac mai mari decât învăţătorii lor cei de la Dumnezeu (liderii pucioşi) şi îi dispreţuiesc pe aceştia şi nu-i ascultă atunci când ei voiesc să-i dea viaţă prin “Cuvântul lui Dumnezeu” cel rostit la Pucioasa:

“O, Fiule Emanuel, să Te asculte poporul acestui râu de cuvânt şi să-Ţi fie rod, şi să-Ţi fie ucenic. Amin. Cel ce este mai mare ca Tine, prin neascultare este el aşa. Cel ce trece peste învăţătorul cel de la Dumnezeu, acela prin neiubire de Dumnezeu se face mai mare peste el însuşi decât învăţătorul său, şi aşa îşi dispreţuieşte el învăţătorul, care i-ar da lui viaţă de la Dumnezeu prin cuvântul cel rostit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-10-2006)

Duhul care îşi ia numele “Arhanghelul Mihail” ia cuvântul şi lămureşte lucrurile: Cei ce vin la învăţat la Pucioasa, dar nu-i iubesc pe învăţătorii (adică, pe liderii pucioşi) care le aduc învăţătură din cer, şi nu-i ascultă în mod necondiţionat, şi nu se supun lor, aceia din neiubirea de Dumnezeu” fac această neiubire de învăţători şi neascultare şi nesupunere:

“ Aduceţi Domnului slavă şi cinste, precum noi, îngerii Lui, lucrăm, şi daţi-vă Lui ucenici destoinici, cu care să destupe izvoarele căutărilor cereşti în orice suflet de pe pământ, dar nu uitaţi lucrarea îngerilor lui Dumnezeu în cer sus, şi pe pământ jos, căci nu este iubire de Dumnezeu în om, decât prin ascultare ca în cer, ca între îngerii lui Dumnezeu între ei şi Dumnezeu. [...] Iată, taină rostesc, Stăpâne, peste poporul cel adunat azi la sărbătoarea îngerilor Tăi: neiubirea de Dumnezeu a celor ce vin pe cale cu Domnul, aceasta vine când cel ce stă la învăţat nu-l iubeşte pe cel prin care Domnul îi dă lui învăţătură de viaţă pentru duh de ascultare şi de supunere apoi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-11-2006)

Într-un dialog tainic între “Tatăl Pucioasei” şi “Fiul cel scump al Pucioasei” (recepţionat şi consemnat cuvânt cu cuvânt de către liderii pucioşi) sunt căinaţi acei creştini “din popor” care, din neiubire de Dumnezeu, n-au scăpat de iubirea de sine şi de cincizeci de ani încoace au tot plecat din “raiul” pucios şi s-au rătăcit în lumea largă:

“Dacă poporul cel de cincizeci de ani ar fi voit să înveţe iubirea de Dumnezeu, ar fi scăpat de iubirea de ei lângă Noi, şi ar fi avut iubire de fii şi n-ar mai fi luat de la Noi avere din cer ca să plece cu ea afară, ca să plece în lume, după ce Ne-a auzit pe Noi la uşă, Fiule scump.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-11-2006)

Pucioşii nu stau deoparte nici de politică. În mai multe “Cuvinte” ei au făcut lobby pentru alegerea şi realegerea şi reconfirmarea lui Traian Băsescu ca preşedinte, iar la alegeri au votat constant cu PDL-ul. Au impus adepţilor lor zile de post sever şi rugăciune cu mâinile ridicate ca să dea Dumnezeu gândul cel bun poporului român, duh de înviere şi iubire de Dumnezeu, ca voteze cu partidul favorit al pucioşilor (PDL) împotriva “celor potrivnici” care lucrează cu duhul întunericului:

“[…] scularea poporului român, şi apoi biruinţa lui în numele Meu asupra celor potrivnici din mijlocul lui, care se zbat să-l abată pe el pe căile nedreptăţii şi ale părăsirii de Dumnezeu şi ale rătăcirii, poporul Meu. O, scoală-te cu putere de credinţă şi stai înaintea Mea cu mânuţe ridicate de rugăciune şi cu guriţe strigătoare pentru salvarea neamului român de sub duhul întunericului din mijlocul lui şi pentru luminarea lui cu lumina Duhului Sfânt, căci Eu şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri lucrăm să aşezăm putere de Duh Sfânt peste el, sculare şi trezire apoi, duhul învierii şi iubire de Dumnezeu peste el, că am de la Tatăl Savaot vreme de slavă pentru neamul român, în mijlocul căruia Eu, Domnul, am acum masa Mea de cuvânt […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-5-2007)