Am avut ocazia sa experimentez acest 'fenomen', desi baptistii nu agreaza aceste practici.Era dupa 89 cand tot felul de grupari ,mai ales carismatice, cu manifestari foarte puternice in timpul adunarilor lor, au inceput sa-i socheze pe neoprotestantii 'clasici'.
Am ajuns intr-un grup de rugaciune cu niste persoane pe care le cunoscusem ca baptisti.erau si persoane necunoscute acolo.intr-o predica cineva indeamna pe ceilalti sa-si foloseasca 'darul vorbirii in limbi'.Eu n-am inteles nimic ,dar am observat o exaltare, o manifestare de bucurie, de fericire chiar.Ma uitam cu mirare si admiratie la acesti oameni si mi se pareau cei mai daruiti si binecuvantati oameni.Ma gandeam:" acestea trebuie sa fie acele 'limbi ingeresti' amintite de Sf. Ap. Pavel .Nu semanau cu tipetele si strigatele din adunarile penticostale 'clasice' la care am asistat si care ma deranjau evident.
La sfarsit am indraznit sa intreb cum de ei, ca (fosti) baptisti au primit asa ceva. Unul m-a intrebat:"Vrei sa primesti si tu darul acesta?" Eu am zis :"da", dar ma gandeam ca nu se poate pentru ca stiam de la penticostali ca asta e fooarte greu, trebuie post negru si multa staruinta ani de zile si nici asa nu e sigur ca primesti acest 'dar'. Numai 'alesii' au parte de asa ceva si cei ce il primeau erau considerati persoane superioare, cu un alt statul intre ceilalti, priviti cu admiratie si consideratie. Numai 'prorocii' erau considerati superiori, dar acestia erau foarte putini si de obicei proveneau dintre vorbitorii in limbi.
Asa dar , stand in picioare, barbatul acela si-a pus mainile peste capul meu si a incepul sa spuna cuvinte ciudate pe care eu nu le cunosteam, tot mai repede si mai repede. Dupa pret de cateva minute s-a intamplat ceva straniu,fiind cu gura intredeschisa,limba mea a inceput sa mi se miste singura si acel barbat mi-a zis :"da-ti drumul" si atunci prin inspitratie si expiratie am inceput sa scot niste sunete care s-au unit intr-un fel de cuvinte necunoscute ,in care predominau anumite sunete, dar nu semanau cu cuvintele barbatului. Din cand in cand aparea un fel de 'haliluia'. Uneori erau un fel de versuri cu rima si ritm. Avea un fel de inflexiuni arabe,nu stiu sigur ca nu cunosc nici o limba araba.
Acesta experienta m-a facut sa ma simt "in rand cu fratii", ca o 'onoare' pe ca mi-ar fi facut-o Domnul, m-am simtit iubita si rasplatita de Dumnezeu cu acest mare dar,ca si cand as fi primit "botezul cu Duhul Sfant ",ca si cum pana atunci n-as fi avut decat botezul cu apa.
Intreba aici cineva care este scopul. Raspunsul este ( dupa parerea penticostalilor) adeverirea ca botezul cu apa a fost completat cu botezul cu Duhul Sfant si cu foc.Deci nu poti fi crestin complet daca nu ai si acest botez. Adica numai crestinii adevarati primesc 'darurile' Duhului Sfant. Iar cei ce nu le primesc sunt :sau impostori, sau inca nu sunt pregatiti sufleteste,adica mai au pacate ascunse.
De aceea penticostalii ii considera 'incompleti 'pe baptisti ( pe care ii considera cei mai apropiati) pentru ca acestia din urma nici macar nu cer acest dar( sau celelalte) de la Dumnezeu, de frica sa nu ispiteasca pe Domnul cu "staruitele"lor.Iar baptistii ii considera cam deplasati pe penticostali pentru staruintele lor si ca acestia si-au facut un scop in sine de a primi 'daruri' .
|