Citat:
În prealabil postat de AlinB
Mai bine ne-ar fi lamurit autorul topicului in legatura cu:
1. Utilitatea acestei doctrine
2. Daca pocainta din frica de Iad nu e considerata autentica??
|
1. Cred că utilitatea acestei doctrine este în primul rând aceea că oferă o speranță în cazul în care cineva drag se stinge fără spovadă, dar totuși în stare căzută. În asemenea caz, putem spera că, printr-o extremă contriție, a dobândit iertarea fiind ca și când s-a spovedit. În al doilea rând, ne oferă o speranță și nouă înșine, dacă s-ar întâmpla ca ceasul despărțirii de lume să ne găsească în stare căzută, deoarece am amânat spovada în mod imprudent ori ne-am spovedit recent, dar am căzut din nou. E suficient să ne imaginăm că suntem pe un vapor care se scufundă: putem spera că ultima căință, chiar nesacramentală, ar fi eficientă.
2. Căința imperfectă (din frică de iad) este autentică (altfel nu există căință și spovada nu este validă). Frica de iad vine de la Dumnezeu și trebuie considerată un dar al Sf Spirit. Totuși, de la un anumit nivel al urcușului spiritual, ea începe a fi înlocuită cu iubirea de Dumnezeu. La rândul Lui, Dumnezeu ar vrea să nu păcătuim din iubire față de El mai curând decât din teama de pedeapsa lui preadreaptă, tot așa cum noi am vrea ca cei mici ai noștri să ne asculte din iubire, mai mult decât să ne asculte din teama de nuia.