[ALEXANDRU ANASTASIU]

Hristos a înviat!
Numele meu este Anastasiu iar nu Athanasiu. Adică înviere iar nu nemurire. Diferenţa între ele este tocmai cea dintre mântuire (sau sănătatea veşnică) şi sănătatea cu orice chip pe pământ, dar doar aici.
Doamna Fani, vă rog încă o dată să-mi dați și mie numele dvs. de botez sau măcar motivul pentru care refuzați aceasta.
Vedeți că Nicolae Steinhard era altfel decât lasă să se înţeleagă Jurnalul Fericirii. Avea o lucrare aprinsă de pocăință. Zicea că noi, creștinii botezați de prunci, răsfățații lui Dumnezeu, nu știm ce înseamnă Sfintele Taine. El știe cât de păcătos este pentru că la Sfântul Botez a simțit schimbarea cea luminoasă ce o primesc creștinii. Dacă veți cerceta predicile lui veți vedea ce intransigent este cu compromisurile, inclusiv culturale. Dacă veți studia istoria Jurnalului Fericirii veți observa că a fost confiscat de securitate, care după ce l-a operat îndeajuns pentru a sluji New Age-ul din care comunismul a fost doar o rădăcină și un experiment, l-a dat singură de bunăvoie și cu scop precis la publicare – a ne face să credem că Ortodoxia lui Nicolae Steinhard a fost ghiveci superstiţios şi snob, adică ori să-l discrediteze pe el ori să ne deformeze prin relativism pe noi. Așadar stilul de duhovnicie preluat de dvs. din Jurnal nu are origine nici la Hristos nici la Nicolae Steinhard. În afară de asta pe cine își face dumnezeu din om Dumnezeul cel Viu îl face să cadă prin dumnezeul lui. Cum spune Psaltirea Psalmul 59, 12. Da-ne noua ajutor, ca sa ne scoti din necaz, ca desarta este izbavirea de la om.
Ieremia 17, 5. Asa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc si a carui inima se departeaza de Domnul. 6. Acela va fi ca ierburile pustiului si nu va vedea cand va veni binele, ci va locui in locurile arse ale pustiului, in pamant neroditor si nelocuit. 7. Binecuvantat fie omul care nadajduieste in Domnul si a carui nadejde este Domnul, 8. Deoarece acesta va fi ca pomul sadit langa ape, care-si intinde radacinile pe langa rau si nu stie cand vine arsita; frunzele lui sunt verzi, la timp de seceta nu se teme si nu inceteaza a rodi.
Aşadar chiar dacă ar fi scrierea lui iar nu una apocrifă e bine totuşi să aveţi ca model pe Hristos cu toţi Sfinţii Părinţi care seamănă nespus cu el, iar nu un Nicolae Steinhard în ceea ce nu seamănă cu Hristos căci altfel veţi cădea în Steinhardolatrie şi din ea în paguba veşnică.
Despre asemănarea cu Hristos ca adevărata sănătate am scris deja şi o să postez la vreme potrivită.
Şi acum să discutăm o leacă despre antinomia:
Matei 12, 30. Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste.
Marcu 9, 38. Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi. 39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau. 40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.
Se vede că nu-i oprea, cum nu-i opreşte nici pe eretici să facă minuni, ca să se vestească minunea şi puterea numelui Său, de aceea adaugă că nu poate să mă vorbească degrabă de rău. Acesta este motivul că îi lasă şi nu că ar aduna ceva bun sau să se mântuiască.
Diferenţa între cele 2 citate pe care le puneţi în contradicţie în loc de a le completa una cu alta arată tocmai neînţelegerea dvs. la adresa Ortodoxiei şi a metodelor de vindecare. De altfel iar daţi dovadă de necunoaştere teologică în Ortodoxie şi cu termenul de antinomie. Antinomia nu înseamnă antonimie (bun –rău, frumos – deştept) ca în meseria dvs. Antinomia înseamnă 2 termeni care par contradictorii la exterior dar care fiind reali şi suprapuşi în interiorul lor în ambele lor extreme tocmai arată nuanţat realitatea completă a adevărului, care fiind Dumnezeiesc este întotdeauna antinomic. Neputinţa limitării noastre de posesori ai unor minţi create şi căzute nu ne lasă să vedem decît o latură a adevărului. Antinomia arată că două realităţi dumnezeieşti aparent opuse întregesc adevărul. De exemplu Dumnezeu este şi cel mai mare prin dumnezeirea Lui şi cel mai mic prin smerenia Lui. Antinomia nu înseamnă că antihrist e tot una cu Hristos şi nici că dracul e tot una cu Dumnezeu şi nici că bioenergia (medicina lui antihrist) e tot una cu medicina energiilor necreate, chiar dacă seamănă în superficial şi aparenţă. De altfel nu e prima oară când interpretaţi contrar ortodoxiei citate din Sfinele Scripturi. Aţi mai făcut-o şi la problema cu idolii.
Metodele de vindecare demonice nu sunt antinomice cu cele duhovniceşti căci tocmai că se aseamănă în aparenţă dar în profunzimea lor se deosebesc radical.
În cele 2 citate este vorba de harul mântuitor sau intern care este numai la Ortodocşi (ceea ce se adună pentru veşnicie şi mântuieşte) şi harul chemător sau extern, care face minuni şi la eretici pentru a mărturisi puterea numelui Mântuitorului dar care îi risipeşte căci nu merg după apostoli, adică în Biserica Ortodoxă.
Rezolvarea se găseşte aici:
Luca 10, 17. Si s-au intors cei saptezeci (si doi) cu bucurie, zicand: Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau. 18. Si le-a zis: Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer. 19. Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama. 20. Dar nu va bucurati de aceasta, ca duhurile vi se pleaca, ci va bucurati ca numele voastre sunt scrise in ceruri.
Matei 7, 21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. 22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? 23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea. 24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si la indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca. 25. A cazut ploaia, au venit raurile mari, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca. 26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip. 27. Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare.
Tot aşa în medicină vrăjitorească, spiritism şi orice vrăjitorie sunt lăsate de Dumnezeu efecte pentru a demonta ateismul şi a înţelege că există şi lumea nevăzută. Să vadă oamenii că există energii şi acţiuni şi în afara celor pipăibile şi văzute ca de aici să alerge la Dumnezeu dar nicidecum să le folosească spre pagubă veşnică. Cei care le folosesc se pot vindeca dar nu se pot mântui chiar dacă se spală pe mâini ritualic, să-şi cureţe energiile la nufărul (!) ca Mihnea Dragomir, care după cum mărturiseşte este iniţiat (citeşte ocult adică ascuns), a învăţat nişte lucruri la iniţiere pe care nu le poate şti tot neiniţiatul ca să nu-i socotească scrântiţi. De fapt ca să nu se prindă că sunt vrăjitori. Chiar nici un bec de alarmă nu vi se aprinde când vedeţi mărturisirea ocultismului (iniţierea în misterul esoteric al energiilor vindecătoare ale lui Qi) acupuncturii dată în vileag de (pap)arici?
Iar noi nu ne luăm după efectele aparente, chiar palpabile, chiar măsurabile, chiar vindecătoare, ci după cele real vindecătoare fără compromis veşnic cunoscute prin aflarea voii lui Dumnezeu. N-aţi fost atentă la ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur că se pot face semne şi minuni ca să ni se strice credinţa? Deci la fel şi în ştiinţa cu nume mincinos.
Sunt curios ce mai spune topcat despre acupunctură când vede că papariciul, acupuncturistul oficial al papei, spune negru pe alb că e tratament cu energie, că se pot influenţa energetic şi înţepătorul şi înţepatul, că trebuie o spălare a energiei Qi ca şi a banilor negri, că trebuie iniţiere ca la orice oculţi. Mai crede oare că acupunctura funcţionează prin plexuri vasculare când de fapt ea funcţionează prin credinţă rătăcită?