Nu sunt parinte insa cred ca ceea ce trebuie sa lasam deoparte in ziua de azi este "
grija cea lumeasca". Doar atunci vom reusi sa ne vedem clar prioritatile: mantuirea si vietuirea intru Hristos a noastra si a familiei noastre. Restul ar veni de la sine, lipsa de comunicare ar fi inlocuita de discutii folositoare, lipsa de incredere in sine - de increderea in Hristos, anxietatea de bucurie, violenta de pace, si tot asa.
Insa e usor de spus.... mai greu e de facut.
Eu cred ca pe undeva s-au pierdut pe drum si niste instincte parintesti sanatoase, vedem in zilele noastre cu cata usurinta isi lasa unii parinti copiii in seama bunicilor si pleaca la munca in strainatate. Societatea contemporana este atat de impregnata de "comercial" incat omul alearga innebunit dupa "si mai mult" sau "si mai bine". Nu mai distingem clar intre nevoi si respectiv dorinte. Daca stai cu chirie, vrei casa ta, daca ai un apartament, iti trebuie casa "pe pamant", etc. E o competitie continua intre toti si toate si impresia pe care o lasa viata noastra e aceea a unui iures nebunesc si ametitor.
