Citat:
În prealabil postat de oni91
...acel avva-care, apropo, are o viziune putin egoista gandindu-se permanent numai la propria mantuire-desi nu stiu cam la ce ar vrea Dumnezeu sa se gandeasca un om...
|
Imi aduc aminte de "iar cel care va cauta sa-si salveze sufletul, si-l va pierde"! Oare se refera la aceasta dorinta de a te mantui? Poate e vorba ca atunci cand o dai pe egoism si vrei sa te mantuiesti si asta este unicul tau scop, dai gres. Adica te indreapta practic inspre ideea ca mantuirea poate fi parte doar dintr-o abordare mai larga de iubire fata de creatia lui Dumnezeu.
Iar la partea a doua, da, si eu ma intreb de multe ori: ce suntem noi? Simt ca suntem ceva mult mai mult decat credem. Imi aduc aminte ca Domnul Iisus Hristos spunea ca un suflet de om este mai pretios decat toata lumea fizica pe care o vedem. Adica omul nu doar este cununa creatiei ci este si mai valoros decat restul creatiei. Practic este ultima veriga din creatie care da sens creatiei. Aici ma gandesc la o asemanare cu cladirea unei biserici si crucea care sta pe turla. Ganditi-va cum ar arata cladirea unei biserici fara crucea din varf? Ar mai avea sensul care i-a fost harazit - de a fi biserica? Nu. Ar fi o cladire fara noima. In momentul in care i se pune crucea pe turla totul capata sens. La fel si creatia daca ar fi lipsit omul nu ar fi avut nici o noima. La fel si omul daca-i lipseste "crucea din varf" - adica Dumnezeu din suflet - nu mai are nici o noima.