Povestiri despre şi cu rândunici

Locuiam într-un apartament la etajul 6.Nişte rândunele şi-au făcut cuib în colţul de sus al gemului de la dormitor(era pe nord).Le priveam fascinată cum aduceau paie lut şi apă de la mare distanţă,apoi au făcut ouă şi au scos pui.Deşi făceau mizerie eam foarte fericită căci auzisem din bătrâni că este semn bun atunci când rândunelele îşi fac cuib la casa cuiva.
Într-o după-amiază de vară a venit o furtună cumplită cu piatră şi am privit pe geam cum era distrus cuibul iar pui erau omorâţi.Am plâns atunci şi mult timp după aceia când mă uitam pe geam.
Dacă ar fi să cred în semne pot spune că nu a fost un semn bun dar...asta e altă poveste.
....
La casa bătrânească unde locuiesc acum într-o vară patru rândunici (două mari şi două mici...nu glumesc -cred că era o familie)au început să-şi facă cuib deasupra uşii de la bucătărie.Au venit şi al doilea an au lucrat la cuib dar, spre toamnă l-au părăsit şi nu le-am mai văzut de atunci nici măcar prin preajmă.
....
Unicul meu fiu într-o zi s-a apucat să-şi arnajeze o casă pe lângă părinţii lui(adică noi).Într-o zi a cunoscut o fată de departe,s-a îndrăgostit de ea şi a luat-o de soţie.Au zburat împreună şi s-au apucat să-şi construiască o casă în alt loc.....