Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credință dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îți înmulțește darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă așa.Pe măsură ce dau am tot mai puțin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Știu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Și mai știu un lucru:vrăjmașul urăște fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îți aduce un necaz pentru a renunța,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiți cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui își face)
Așadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veți fi în relații foarte bune.Cum vei începe să dăruiești cu dragoste va începe atacurile asupra ta.
|
si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ? si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!
am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !