[glykys]

"Marele nevoitor si facator de minuni, preacuviosul Pafnutie Pustnicul, avea atata ravna in a pazi curatenia ortodoxiei in manastirea incredintata lui, incat de observa pe vreun frate ca vorbea chiar putin in neconcordanta cu dumnezeiestile dogme, indata il izgonea din manastire. Iar placutii lui Dumnezeu, Sf. Policarp al Smirnei, Sf. Irineu de Lyon, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Axentie, Sf. Ioan cel Tacut, Sf. Maxim Marturisitorul si multi altii nu au rabdat partasia cu ereticii si i-au indepartat de la ei, dupa cum este povestit cu de-a amanuntul in vietile lor. Unii dintre ei, precum: Sf. Nicolae al mirei Lichiei, facatorul de minuni, Sf. Epifanie al Ciprului, Sf. Amfilohie, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Metodie, patriarh al Constantinopolului, Preacuviosul Teodosie cel Mare si multi altii, cu asprime au demascat pe calcatorii adevarului si i-au infruntat. Sf. Nichifor Marturisitorl numea invatatura eretica "muscatura de sarpe". Sf. Policarp, cand a venit la el ereticul Marcion sounandu-i: "Ma cunosti cine sunt?", i-a raspuns: "Te stiu, tu esti primul nascut al diavolului".
In viata Sf. Petru Mitropolit al Kievului, se povesteste ca el se evidentia prin marea dragoste catre vrajmasii lui. Odata, de pilda, el cu marinimie de suflet l-a iertat intru totul pe raul sau vrajmas, Eposcopul Andrei de Tver, care a dorit sa-l dea jos de pe scaunul arhieresc, clevetindu-l si nascocind diferite calomnii impotriva lui. La judecata, a iesit nu numai nevinovatia Sfantului, ci si viclenia Episcopului Andrei. Sf. Petru putea sa ceara pedepsirea lui, dar l-a iertat. Insa cand impotriva lui s-a ridicat un eretic, tarand cu pierzatoarea sa invatatura pe credinciosi, Sf. Petru nu a pregetat sa se ridice impotriva vrajmasului vrednicei credinte si sa-l blesteme, astfel incat ereticul a pierit."
(Arhim. Serafim Alexiev, Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!")