Sophia, imi pare rau pt suferinta ta. Si asa este, nu avem de unde sa stim cum este sa fii in locul tau.
Dar totusi fiecare avem de purtat cate o cruce, mai mica sau mai mare, dupa puteri. Si mai cred ca este vai si amar de cei care nu poarta crucea, caci prin cruce te mantuiesti.
Suferi, da, dar ceva nu este in regula. Dumnezeu nu vrea sa suferim, ci sa ne smerim.
Poate ca solutia nu este sa plangi si sa te dai peste cap sa faci voia ta. Poate ar trebui sa intelegi ca ceea ce ti se intampla este tot din purtarea de grija a lui Dumnezeu. Cum? Eu nu stiu asta, dar tu poti afla daca te smeresti.
Aici nu este vorba de copil, ci este vorba de tine (cel putin asa inteleg eu din exterior). Iti doresti copilul cu atata ardoare de parca el ar implini sensul existentei tale. (Ai mai vorbit pe alte topicuri de lucruri pe care ai fi vrut sa le faci si nu ai putut etc.. ).
Sophia, eu vad ca sensul existentei noastre (a fiecaruia dintre noi) este Iisus Hristos (nu copiii, nu lucruri pe care le facem sau nu in aceasta viata). Nu are rost sa suferi si sa te zbati ca nu ai fost apreciata la adevarata valoare, ca ai fost umilita, pusa la colt, ca ai pierdut ani sau oameni dragi..
Nimic din aceste lucruri nu conteaza.
"Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? "
Sophia, lipsa copiilor este un fapt pe care nu stiu daca-l poti schimba.
Dar suferinta care decurge din acest fapt depinde de tine. Aceasta o poti schimba. Nu ma pricep foarte bine sa ma fac inteleasa, dar sunt convinsa ca pe masura ce te smeresti si accepti tot ceea ce vine de la Dumnezeu (fii convinsa ca nimic nu este intamplator), durerea ta se va schimba.
|