Citat:
În prealabil postat de Saurian
Asculta de duhovnicul tau. Parintele Rafail Noica ( un adept al impartasaniei dese ) si parintele Cleopa ( un adept la impartasaniei rare ) spuneau ca noi trebuie sa ne impartasim dupa sfatul duhovnicului. In primele veacuri erau impartasiri dese deoarece oamenii erau vrednici de aceasta ( nu ca ar putea sa fie cineva vrednic de Impartasanie ) dar dupa ce a devenit crestinismul religia oficiala a imperiului roman au aparut necazurile. Aceasta deoarece unii pagani nu treceau la crestinism din dragoste de Hristos; atunci se facea crestinarea la toti locuitorii imperiului. Asa ca Biserica vazand ca unii crestini nu realizeaza importanta Sf. Impartasaniei s-a recurs la anumite obiectii fata de cat de des ne impartasim. Sau primii crestini ca si romanii din Ardeal se impartaseau des deoarece erau deseori in pericol de moarte ( crestinii in privinta paganilor iar romanii in privinta catolicilor ) pe cand cei din Moldova n-aveau astfel de probleme fiind intr-o tara ortodoxa. Dar cel care mananca se nu judece pe cel care nu mananca si invers.
|
Impartasirea foarte deasa in primele veacuri crestine se facea in primul rand datorita persecutiilor indreptate impotriva crestinilor.Si pt ca nu se stia daca maine vei mai exista se dadea foarte des.Impartasania se da spre curatirea si sfintirea credinciosului spovedit care chiar doreste indreptarea vietii sale.Dupa un timp duhovnicul observandu-i viata si schimbarea in bine va da binecuvantare celui care s-a indreptat.Impartasirea cu nevrednicie este mai grava decat neimpartasirea foarte deasa.Dar asta numai duhovnicul este responsabil,caci prin gura lui hotaraste Hristos.