`Primul capitol aduce in atentia cititorului o noua perspectiva de abordare pe care istoricul religiilor (si Eliade isi arata nemultumirea fata de `saracia` ce caracterizeaza aceasta sintagma) trebuie sa si-o insuseasca. Este vorba in primul rand de importanta tot mai evidenta a religiilor asa numite `primitive` care tind sa isi depaseasca in prezent `rolul pasiv` pe care l-au avut in cadrul acestei discipline si sa poarte un rol cat mai activ. Pe de alta parte, analiza obiectelor de studiu trebuie sa se supuna unor criterii ce fac referire la depasirea temporala a valabilitatii acestora. Cu alte cuvinte, `datul religios isi reveleaza semnificatia sa profunda doar atunci cand este considerat in planul sau de referinta si nu cand este redus la unul sau altul din contextele sau aspectele sale secundare` (M. Eliade, Nostalgia originilor`, p. 21, ed. Humanitas, Bucuresti, 1994). Asadar, cade in sarcina cercetatorului istoriei religiilor sa isi asume acest rol, de a contura de fapt o `antropologie filozofica`, cu alte cuvinte un nou gen de umanism - `a deveni constient de modul sau de a fi, a-si asuma propria prezenta in lume constituie pentru om o experienta religioasa`.
Am gresit... este vorba de `Nostalgia originilor`... citatul dat este luat cu copy paste de pe blogul meu.:p
|