Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Tu câți ani ai ? 90, nu cred ! E cineva p'aci de 90 ? Nu cred ! Chiar de nu suntem toți precum ar fi firesc până la urmă, socoteala ta e trasă mult de păr . Tu personal cum procedezi ? Te întreb căci de mică ești în credință după cum am dedus eu .
|
Nu, nu am 90 de ani. :D Dar in ritmul in care spui -- adica mai intai sa ajungi la post desavarsit, apoi curatirea mintii ... adica sa ajungi sa te impartasesti mai des de 1-2 ori pe an de abia dupa ce atingi o anumita perfectiune, e greu, chiar imposibil.
Nu cred ca are rost sa ma pun pe mine din nou in centrul atentiei. Important este ca da, de ceva vreme ma spovedesc si ma impartasesc regulat. Nu, nu ma cred nici pe departe nici sfanta, nici aproape de perfectiune, dar incerc, fac un efort sincer de a ma apropia de ce vrea Hristos ca eu sa devin ceea ce vrea El sa fiu. Sf. Impartasanie nu este un fel de premiu pentru viata desavarsita sau spovedanie pana la ultimul fir de par, cum cred unii, ci este spre ajutor in viata duhovniceasca. Nu, nu m-as impartasi niciodata stiindu-ma cu pacat grav pe constiinta, sau netinand o legatura cat de cat stransa cu Dumnezeu. De pacatele mai mici imi pare sincer rau, si le spovedesc ~ o data la 4 saptamani. Apoi tin posturile BO, miercurea, vinerea, duminica dimineata...si celelalte. Nu, nu iau impartasania ca pe bomboana, cum spunea cineva.
La concluzia si la practica asta am ajuns citind din Schmemann, citind ce spune Sf. Ioan Gura de Aur, si multi altii, si da, de ce sa nu recunosc, probabil ca si din cauza influentei occidentale in care de fapt traiesc si ma desfasor. Dar nu vad nimic rau, dimpotriva, impartasirea si spovedania regulata si deasa ma fac mai atenta la ceea ce fac si spun, mai putin delasatoare in cele spirituale, mai constienta ca Dumnezeu vrea de la mine, personal, perfectiunea si nu altceva, si ca spre asta trebuie sa ma indrept, mai constienta de faptul ca Hristos se salasuieste in mine...Sigur, totul cu ajutorul harului lui Dumnezeu.
Interesant este ca l-am auzit de nenumarate ori pe PF Daniel spunand ca lumea ar trebui sa se impartaseasca mult mai des, etc. Si totusi, nimeni nu da nici un fel de "directiva", ca sa vorbim in termeni Europeni, care sa explice cum anume se face asta. Fiindca dupa regulile draconice pe care le sustin unii (post de o saptamana cel putin, spovedanie cu cel mult 12 ore inainte de impartasanie si gata pana la urmatoarea spovedanie...),sau esu tsiu ce alt program de manastire, nu este posibil, nu in fiecare saptamana cel putin.
Vorbind de perfectiune in viata laica si chemarea universala spre sfintenie -- acum ceva vreme am dat peste "Calea" sau "El Camino" de Josemaria Escriva (In engleza:
http://www.escrivaworks.org/book/the_way-chapter-1.htm ) . Sigur, cam extrem pentru spiritualitatea ortodoxa, dar interesant. (Si mai interesant si total intamplator este ca duminica trecuta chiar am ajuns la Opus Dei fara sa am habar unde merg pana ce nu am intrat in living si nu am vazut poza lui Escriva la loc de cinste. Cand am intrebat daca este chiar Escriva, mi s-a raspuns "Of course, this is an Opus Dei house." De parca ar fi chestia cea mai normala din lume. Dar asta este alta poveste pe alta data.
) Ma intreb daca este ceva asemanator la ortodocsi. Nu, nu, Opus Dei, ci ceva gen "The Way."