Citat:
În prealabil postat de gabriela8
As vrea sa poti ierta si sa il accepti langa tine acum si toata viata intrucat este trupul tau! Citind postarile legate de situatia ta mi-a venit in minte un fapt regretabil care s-a petrecut in urma cu 2 luni. Un tanar care avea doi copii intr-un moment de slabiciune si-a inselat sotia si intr-un moment de mustrare a constiintei a spus sotiei sale fapta comisa. Urmarea a fost jalnica, ea l-a dat afara din casa, el s-a intors acasa la parintii lui insa nesuportand acest deznodamant a inghitit multe pastile si a stat o luna in coma la Tg. Mures. In cele din urma a decedat si avea doar 29 de ani.
Ce este acum in sufletul ei, numai Dumnezeu stie! El banuiesc ca ar fi vrut iertarea dar ea neputand trece peste iata unde s-a ajuns...
Curaj, draga mea, daca nu ai rupt firul atunci cand trebuia, lupta acum sa iti pastrezi casnicia!
Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze!
|
Multumesc Gabriela,
Sa stii ca tocmai pt ca mi-a lipsit curajul nu am rupt firul la momentul acela, tocmai pentru ca m-am temut sa nu-i fac rau, sa nu-i distrug viata lui, dar poate nu ar fi trebuit sa gandesc asa.... Toata lumea din jur ma vroia maritata. Aproape zilnic cineva trebuia sa discute cu mine acest subiect. Era cam ca o regula, o data pe saptamana se aducea vorba mai pe larg despre asta, in afara micilor apropouri ce se faceau cam zilnic. Cu toata teama ce o aveam in suflet nu am facut fata presiunilor si am cedat, iar acum... acum e deja prea tarziu sa mai fac ceva, nu pot decat sa ma rog si sa sper..
Pentru mine asta este un nou inceput, un inceput greu si anevoios cu care trebuie sa ma obisnuiesc...
Cel mai dureros este gandul ca o casnicie trebuie sa o traiesti si nu sa fii condamnat sa asisti la ea...asa cum simt eu acum.