@ Florin
Nu vreau sa se creada ca sunt impotriva impartasirii dese din pricipiu.. nicidecum.
M-as impartasi des, daca as putea.
Dar nu pot sa fac asta fara a renunta la ceea ce consider a fi sinceritate fata de mine.
1. Nu vreau sa relativizez importanta postului sau a opririi de la relatii trupesti (din cate stiu este minim trei zile inainte si doua dupa).
Sincer, nu ma deranjeaza acest aspect (postirea), dar simt ca nu sunt onesta cu sotul meu. Si nu din cauza ca-l dau deoparte, ci din cauza ca ma simt mandra ca postesc plus alte fineturi psihologice de va ia durerea de cap de le zic.... Deci impedimentele sunt de ordin psihologic.. sunt cinstita la suprafata, dar sunt destul de perfida pe dinauntru.
Pana la urma inteleg ca postesc doar cu trupul.. si voi lua Impartasania cu nevrednicie.
2. Sunt aspecte pe care daca le iau la bani marunti.. nu ma pot impartasi cu constiinta curata. De ex. trebuie sa nu fiu in vrasmasie cu altii. Aproape in fiecare sambata ma suna niste rude ale sotului care ma enerveaza in 90% din cazuri.. este testul meu de sambata
. Uite, iar ma enervez doar ce-mi amintesc.. clar, sunt departe de idealul crestin.
3. Aici este punctul cel mai important in viziunea mea: pocainta.
Nu simt ca am pocainta suficienta pt spovedanie. Am liste cu pacate, le notez uneori pe masura ce le fac.. sa nu le uit.. Dar ajunge a fi un test de memorie. Trairea este mult in urma.
In timpul posturilor mai reusesc sa ma adun in mine, mai reusesc sa ma ingrozesc de ceea ce sunt... dar in vreme normala sunt departe de cainta.
Nu ma simt onesta. Cand am socotit ca am avut un dram de pocainta, m-am si impartasit.
4. Nu stiu cum traiau oamenii in vechime. Presupun ca tocmai stilul lor de viata ii ajuta sa ramana cu gandurile curate. Nu aveau divertisment (televiziune, muzica, spectacole..) si nu cautau placerea cu orice pret (in mancare, haine, parfumuri, case decorate, masina scumpa etc..).
Eu sunt omul timpului meu si rob al placerii. De cand ma trezesc si pana seara in viata mea domneste rasfatul si bunul plac.
Eu nu consider ca aceast este o viata curata, nu ma pot compara cu cei din primele secole pentru care fiecare zi era o pregatire pentru viata de dincolo.