Citat:
|
În prealabil postat de anna
Intrebarea este: ce pot face eu constructiv (daca lucrurile sunt asa dramatice cum povesteste Casiana)
|
Sa evadezi
si tu cu el, cred, pentru ca daca fiecare-si gaseste evadarea singur, in alta parte..
Si nu in trecut neaparat, "sa retraim ce-a fost" ci si chestii noi, nu stiu. Eu cred ca oamenii cand vor sa ia distanta de ceva (ma duc sa ma plimb) de fapt vor sa ia distanta de rolurile pe care situatia respectiva le impune. Ex, nu sunt satul/a de tine, dar vreau o pauza de la rolul de sot/tata/angajat si as vrea sa fiu eu insami pentru cateva ore. Ideea e sa-si dea seama ca libertatea si sa fie el insusi - chiar si dupa standarde liberale :P - nu e unde nu esti tu ci ca asta se poate si impreuna cu tine si ca nu e nevoie sa adopte fata de tine un discurs de genul "totul e ok" pentru ca asta e singurul acceptabil date fiind rolurile voastre.
Poate sa mergeti amandoi undeva, faceti ceva, pescuiti, jucati sah, ce-o fi. Fara copii.. si cu gandul ca amandoi va regasiti nu doar in postura de soti/parinti ci si de evadati (caramaderia si complicitatea aceea care surade uneori cand amandoi alegeti sa nu raspundeti unei rude sacaitoare, de ex, nu e cel mai zen exemplu dar undeva in directia aceea a feelingului).